spiritualitate

El a trăit genocidul

Anul viitor se va împlini un sfert de veac de la cutremurătorul genocid din Rwanda. În acea dezlănţuire de patimi ucigașe au fost și oameni, africani sau străini, care au stat în calea urii și a vărsării de sânge.

Cum aflu care este voia lui Dumnezeu în viaţa mea?

Omul care intră într-un dialog binevoitor cu voinţa lui Dumnezeu nu va mai fi niciodată cel care a fost înaintea acestui dialog. Totuși, ceea ce crede un om despre voia lui Dumnezeu depinde de viziunea pe care o are despre caracterul lui Dumnezeu și, prin urmare, despre intenţia Lui cu privire la sine.

Altă lume…

Societatea românească de astăzi este grav bolnavă. Nu sunt medic pentru a putea pune un diagnostic precis și nu cred că de un medic este nevoie pentru a constata o realitate atât de prezentă, încât devine obsedantă.

Viralizarea teoriei Pământului plat – Un simptom al societăţii post-adevăr

Dacă arată ca o raţă și face „mac! mac!” înseamnă că e o raţă. Pe scurt, la aceasta se reduce și teoria celor care cred mai nou că Pământul este plat – dacă, umblând pe suprafaţa planetei, ţi se pare că e plată și nu vezi nicio curbă la orizont, înseamnă că Pământul este plat. La fel de plat ca simţul umorului pe care îl posedă adepţii teoriei conspiraţioniste.

Fericirea e întotdeauna disponibilă

Cum răspunzi când cineva te întreabă: „Cum ești”? Cu un ridicat ușor din umeri și un: „Bine” neconvingător? Ce altceva ai putea răspunde, când nu ești convins că viaţa ta de zi cu zi se rezumă la ceva mai mult de atât?

Dumnezeul iubirii. Dumnezeul drept.

Cu secole în urmă, teologul şi filosoful german Gottfried Wilhelm Leibniz folosea pentru prima dată termenul „teodicee”1 – „justificarea lui Dumnezeu”. Prin teodicee, Leibniz se referea la realitatea ultimă a justificării, o dată pentru totdeauna, a lui Dumnezeu şi a tuturor căilor Lui înaintea întregului univers.

Dumnezeu, violenţa armată și genocidul

Una dintre dilemele contemporane discută, în spirit dialectic, realitatea complexă a Bibliei și modul secular de a privi „teroarea istoriei”: Este Dumnezeu o sursă de moralitate superioară umanismului sau nu?

Strigăte către cer

25.674 este numărul victimelor care au murit în urma atentatelor teroriste în anul 2016. Atacurile asupra ţintelor civile au crescut cu 17% faţă de anul precedent, iar numărul ţărilor afectate direct de terorism a ajuns la 77, faţă de 65, în 2015.

90+. Un psalm american

În ciuda dificultăţilor poate peste medie, unii oameni își trăiesc viaţa atât de frumos încât, dacă ar derula-o cap-coadă, s-ar auzi un psalm.

E liniște în cer

Tatăl meu mi-a spus odată că înţelege de ce am ales să cred într-un dumnezeu – sunt o fire mai slabă și am nevoie să mă ancorez în lucruri care să dea un sens suferinţelor și greutăţilor vieţii. Pe de o parte, avea dreptate – viaţa e mai ușoară când crezi că nu se termină totul aici. Pe de altă parte, nici nu are idee cât se înșală – în anumite perioade, cele mai grele bătălii în viaţă nu sunt nici cu oamenii, nici cu diavolul, sunt cu Dumnezeu.

Violenţa – O explorare a genezei, a perpetuării și a finalului acesteia

Jumătatea lunii noiembrie a adus o veste pe care în România nu o aștepta nimeni, dar care, dincolo de Oceanul Atlantic, a însemnat sfârșitul unui capitol tulburător de istorie: moartea lui Charles Manson.

Salvare sau judecată?

Ca oameni, ne ferim de ideea de a fi judecaţi și considerăm, conform zeitgeistului postmodern, că, în caz că se impune totuși, persoana cea mai în măsură să ne judece suntem tot noi.