Norel Iacob
Crislamul – sincretismul dintre credinţă și știrile false
Un număr important de creștini din diverse confesiuni, tradiţionale și protestante, urmăresc cu îngrijorare materialele online care anunţă înfiinţarea unei noi religii unice mondiale – crislamul. Iar veștile sunt că acesta este doar un prim pas, căruia îi vor urma o monedă unică globală și un guvern mondial de la care nu se poate aștepta...
Ce facem cu oamenii răi?
„De ce nu pot oamenii buni să-i înveţe pe oamenii răi să fie buni?” și-a întrebat Madeleine mama, cu inocenţa celor șapte ani ai ei.
Rabinul care (nu a fost niciodată rabin) nu va fi niciodată uitat
În condiţiile în care nimeni nu putea deveni cărturar fără pregătire formală, este cu adevărat remarcabil că, deși lipsit de educaţie formală, Iisus a fost totuși recunoscut ca „Rabbi“.
Surprize știinţifice pentru taţi
De la al Doilea Război Mondial și până în anii 1960 se credea în general că principala contribuţie a taţilor este să ofere un model de bărbat pentru fiii lor (să le inspire putere, stabilitate, să-i înveţe să-și asume riscuri).
Schimbarea care ne rămâne
Dacă adevărul este că Schimbarea ne este dată spre folosinţă atâta timp cât continuăm să muncim pentru ea?
Credinţa care dă siguranţă
Putem greși în multe feluri cu privire la ceea ce credem că am înţeles, de o parte sau de alta a graniţei dintre credinţă și necredinţă. Timpul ne va spune cât și când am greșit. Nu este însă nevoie, până atunci, să trăim în incertitudine.
Născut încă o dată | Inimaginabilul schimbării personale
„Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.»“ (Ioan 3:3)
Doctorul lumii uitate
Doctorul Roland Hermann știe ce vrea să facă cu viaţa sa. Aceasta este cheia care explică cel mai bine răspunsurile sale tranșante, determinate, dar relaxate și simple. Medicul stomatolog de 33 de ani, din Mediaș, continuă de ani buni să călătorească în locuri uitate de lume pentru a îngriji sute și mii de bolnavi neajutoraţi.
Locul în care cresc cele mai râvnite cuvinte | prietenia și conversaţiile inspiratoare
Mușchii feţei devin lacși, iar ochii încep să li se golească de interes, înainte ca plictiseala să-i îndemne să-și caute alt centru de interes. Foiala culminează cu plecarea unora sau cufundarea în explorarea telefonului. Alţii caută să deturneze discuţia cu o glumă sau îi grăbesc sfârșitul printr-o tăcere detașată sau ostentativă.
Micul secret care ne poartă mai departe
Prietenia, în interiorul familiei și în afara ei, capabilă să fie prin ea însăși un element de stabilitate și certitudine – poate uneori singurul –, este o promisiune care ne animă pe toţi.
Egipt și Babilon. Fără intermezzo
În istoria biblică a poporului Israel, aceste nume evocă două perioade de robie cum nu se poate mai diferite.
Revenirea la sens
„Să simţi că ai sens înseamnă să te simţi nemuritor”1 – scria în 2014 profesorul de psihologie și autorul Clay Routledge. Este aceasta singura nemurire de care vom avea parte vreodată?
Amintirile Tatălui sunt ceea ce am uitat noi
Amintirile tatălui sunt ceea ce noi am uitat și cheia care dă neînţelesului sensuri noi, clare și profunde.
România 100+. Cum schimbi în bine o ţară?
În primul rând, prin sinceritatea dorinţei de schimbare. Sinceritatea schimbă nu doar natura motivelor cuiva, ci și intensitatea cu care acestea influenţează conștiinţa, voinţa și creativitatea unei persoane.
Scurtă, dar nu fără sens
De curând, la intrarea într-o librărie cu reputaţie, am zărit un afiș mare, pe care era promovată cartea unei autoare prin câteva cuvinte care, probabil, îi aparţineau. Citatul transmitea că viaţa este prea scurtă și periculoasă ca să-ţi refuzi vreo plăcere sau ca să fii altfel decât ești. Un truism, aproape două, și un sofism,...
Mâinile nesingurătăţii
Singur, aproape oricine alunecă. Singur, aproape oricine greșește. Singur, aproape oricine e neputincios. Singur, aproape oricine se descurajează. Singur, aproape oricine devine frustrat. Singur, aproape oricine se îndoiește. Singur, aproape oricine renunţă.
Ce știe Google despre credinţele noastre
Într-o ţară aflată în topul global al credinţei afirmate în existenţa lui Dumnezeu, merită să încercăm să descoperim care este rolul lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi a românilor.
În căutarea sinelui/sensului pierdut
Comunităţile tradiţionale sunt ca râurile, în timp ce societăţile moderne sunt ca oceanele – sintetiza ilustrativ sociologul polonez Zygmunt Bauman. Principala diferenţă e că râul, mai adânc sau mai puţin adânc, mai rapid sau mai lent, are întotdeauna o direcţie, așa cum societăţile tradiţionale direcţionau de regulă viaţa membrilor lor. Oceanul este cu totul altă...
De unde vin erorile noastre de gândire și ce soluţii avem?
Un articol din The New Yorker[1] ne explică de ce nu ne schimbăm convingerile, nici chiar în faţa evidenţelor contrare.
Soluţia nu vine din interior
Cum ar trebui înţelese dependenţele? De obicei, dependenţa este privită fie ca un eșec al voinţei, fie ca o boală. În ultimul timp, tendinţa este ca generaţia tânără și educată să îmbrăţișeze mai degrabă al doilea răspuns. Ideea că adicţia este un eșec al voinţei, un păcat din perspectivă creștină, este considerată mai degrabă o...
De ce mult din ceea ce știm despre noi este fals
Două grupe de participanţi la un experiment au primit un set de opt întrebări de tipul celor din testele IQ[1]. Doar una dintre grupe a avut la dispoziţie răspunsurile corecte, pe care le putea folosi pentru a-și calcula la final scorul realizat. Astfel, în cazul uneia dintre grupe, condiţiile au fost favorabile trișării, iar rezultatele...































