Educație religioasă

Aceia dintre noi care sunt suficient de familiarizaţi cu Biblia cunosc detaliile parabolei samariteanului milos, cel care a salvat un iudeu tâlhărit, acordându-i primul ajutor și cheltuind bani pentru recuperarea lui.

Este firesc ca orice părinte care preţuiește valorile spirituale să își dorească să le transfere cu succes și copiilor. De multe ori însă, bunele intenţii se transformă într-un abuz spiritual subtil, ale cărui efecte cu greu pot fi gestionate.

Partea IV – Lumea în secolele XVIII-XIX

„Dacă cinema-ul nu este acolo pentru a provoca dialogul și pentru a alimenta acest dialog infinit și această solidaritate absolut necesară între semeni, între membrii unei comunităţi, atunci nu are ce să caute. Nu am nevoie de niciun film care să-mi spună cum stă lumea, câtă vreme ajunge să alimenteze conflicte și să hrănească răul....

Nu avem nicio problemă în a mânca o pâine pentru care nu am semănat, nu am secerat și nu am copt. Avem însă o problemă foarte mare când este vorba sa primim o mântuire pe care nu am „lucrat-o“ și nu am „săvârșit-o“ noi. Tocmai de aceea, în mod tragic, religiile sunt atât de pline...

Când am citit cum a reușit o mămică umanistă să se liniștească la gândul că puiul ei ar putea începe să creadă în Dumnezeu, am fost surprinsă și aproape jignită.

Aproape 6 din 10 părinţi creștini practicanţi spun că programele pentru copii pe care le oferă biserica au constituit principalul motiv pentru care au hotărât să o frecventeze în detrimentul alteia, arată un studiu recent publicat de Barna Group.

Vestea dispariţiei lui Charles Manson a trecut aproape neobservată în România, în timp ce, dincolo de Oceanul Atlantic, a marcat închiderea unui capitol tulburător al istoriei.

Un studiu efectuat pe 600 de familii din Israel a arătat că părinţii care preţuiesc bunătatea și compasiunea eșuează deseori în creșterea unor copii care să preţuiască, la rândul lor, aceste valori. De ce?

O asociaţie umanistă a depus plângere împotriva unui judecător care a îndrăznit să pronunţe o sentinţă prin care făcea apel la conceptele biblice. Judecătorul Randall Rogers, din cadrul Curţii de Justiţie a statului Texas, emisese o hotărâre pe cât de inedită, pe atât de controversată.

O călătorie în jurul lumii, pe biciclete, i-a condus pe doi tineri americani la concluzia greșită că „oamenii sunt buni.”

„Să părăsești religia părinţilor este un păcat!” Aceasta este, de regulă, o retorică devenită chiar un fel de motto, prin care se sugerează că respectul faţă de tradiţie sau moștenire este mai important decât explorarea spirituală. De aici derivă și încercarea familiei de a obstrucţiona orice „evadare” a vreunui membru și recurgerea la pedepse în...

„Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39)

Imaginea pe care cineva și-o face despre Dumnezeu poate fi strâns dependentă de modelul parental la care a fost expus. Un studiu recent îi poate responsabiliza pe taţii care, de multe ori, consideră că rolul lor se rezumă doar la bunăstarea financiară a familiei.

„Am întrebat-o pe mama: «De ce ne urăsc atât de tare? De ce vor să ne ucidă?» Iar ea mi-a zis «Ei nu știu ce fac.»”

Partea a III-a: Milenarismul modern

Cum ar putea fi definit excesul, atunci când sunt implicaţi copiii? Aceasta este o întrebare care poate fi pusă în urma unei serbări școlare care a transpus în scenă decapitarea lui Constantin Brâncoveanu.

Pe canapelele psihologilor se revarsă, în râuri, lacrimile adulţilor care dau o voce copilului interior. Copilul pus pe locul doi, după interesele personale ale părintelui, copilul ale cărui nevoi au fost invizibile, copilul ironizat în momentele lui formative, copilul exclusiv criticat, copilul tratat cu asprime, copilul bătut, copilul abuzat, copilul care a suferit la cheremul...