Social

Dacă optimismul ne ajută să scăpăm mai ușor de probleme, excesul de optimism face exact opusul: le amplifică. Împinsă la extrem, gândirea pozitivă prescrisă ca antidot pentru suferinţă ne împiedică să acceptăm realitatea așa cum este și să pornim în căutarea soluţiilor ce ne pot ușura existenţa.

Numele său este Bert B. Beach. Până la pensionare, în iulie 1995, a fost directorul Departamentului de Relaţii Publice și Libertate Religioasă (PARL) al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Când sunt obosită nu pot iubi! De multe ori am trăit această realitate și chiar am calificat-o ca justă, ca fiind capătul iubirii.

Într-o societate care nu pune mare preţ pe sensibilitate, creșterea unui copil hipersensibil la condiţiile de mediu poate fi o experienţă pe alocuri copleșitoare pentru un părinte. Cel puţin până când realizează rolul vital pe care îl joacă în descătușarea potenţialului extraordinar pe care îl deţine un astfel de copil.

Iubirea este ca un cartof copt: nu are nevoie de multe ingrediente ca să devină savuroasă, ci mai degrabă de perseverenţă în identificarea și folosirea acestora, susţine autorul american Zig Ziglar. Dacă dragostea este unul dintre ingredientele importante, dar supraevaluate, ce altceva alimentează relaţiile fericite?

Pe 7 aprilie 2013 a fost Yom Hashoah sau Ziua Amintirii Holocaustului1. În Israel locurile de distracţie sunt închise de la apus la apus, sirenele sună prelung, iar cele șase torţe tradiţionale sunt aprinse, simbol al celor aproape 6 milioane de oameni care au pierit în timpul holocaustului.

Neîncrederea în forţele proprii este ca o pată ce nu se șterge automat; un fel de picătură chinezească, colectată sub complexele de inferioritate, greu de alungat chiar și cu discursuri motivaţionale sau cu injecţii frugale de optimism fragil, practicat de dragul schimbării.

La nivel global, depresia devine în 2020 a doua cauză de morbiditate generală globală și prima în 20301, conform prognozei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), iar unul din zece români suferă de depresie, indică statisticile OMS.

Fiecare familie visează să fie fericită. Modul în care ne gestionăm finanţele ar trebui să contribuie la îndeplinirea acestui vis. Dar cum arată realitatea unei familii fericite?

Este bunăstarea financiară sinonimă cu bogăţia? De exemplu, putem spune că toţi miliardarii se bucură de bunăstare financiară?

Uneori are greutatea unui aliat curajos. Alteori lucrează în defavoarea noastră. De fiecare dată însă, ne provoacă să gândim critic și să stabilim preţul corect în tratativele purtate cu noi înșine și cu cei din jur.

Când aţi spus ultima dată că veţi face ceva, că veţi fi o persoană de încredere, dar nu a fost așa? Sau aţi făcut-o atât de prost, încât toată lumea ar fi fost mai fericită dacă aţi fi spus „nu” de la bun început?

Prima jumătate a anului 2021 este marcată mai departe de incertitudini. Majoritatea oamenilor au intrat în noul an foarte împovăraţi de datorii și se confruntă în continuare cu perspective limitate de angajare și cu blocajele care persistă la nivel global. Creșterea rapidă a șomajului și povara datoriilor sunt cele mai îngrijorătoare aspecte.

Refrenul: „M-am plictisiiit...” reprezintă „cea mai nesuferită melodie de pe coloana sonoră pe care o ascultă adesea părinţii”, observă cu umor jurnalista Kat Patrick. Psalmodiate în cele mai nepotrivite momente, aceste tânguiri activează adesea vinovăţia sau îngrijorarea părintelui, deși nu e nimic greșit în a lăsa copilul să se plictisească uneori. Dimpotrivă.

„Tu? Grasă? Nici vorbă!”, „Cu tot respectul, era verde când am trecut eu...”. Zilnic, de pe buzele a miliarde de oameni pleacă miliarde de minciuni. O poluare morală pe care o declarăm nocivă, dar fără de care nu ne vedem descurcându-ne în viaţă.

„Dacă tinereţea ar ști, bătrâneţea ar putea”, spunea Cicero. Un adevăr reflectat de nenumărate studii, care arată că ajustarea stilului de viaţă la vârsta mijlocie (sau chiar mai devreme) favorizează tranziţia mai lentă spre o bătrâneţe mai sănătoasă

„Ai auzit ce a făcut?...“ , „Ghici ce am aflat despre noul nostru coleg!“ Și totuși, persoana care râde zgomotos și încearcă să capteze atenţia celor din jur prin informaţiile pe care le are nu este atât de fericită precum pare.

Apelul lui Ioan Botezătorul – „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia Cerurilor este aproape!” – reușea să aducă evreii „din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului” în deșertul unde predica profetul, pentru a-și mărturisi păcatele și a fi botezaţi. La două mii de ani distanţă, îndemnul „pocăiţi-vă” e îngropat sub un munte de asocieri peiorative.

Procrastinarea reprezintă o modalitate de a ne agresa pe noi înșine, susţine psihologul Piers Steel. O agresiune de care putem deveni dependenţi, dacă nu detectăm motivele din spatele ei și mai ales strategiile eficiente de a o contracara.

Motto: „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.“(Eclesiastul 3:1)

„Cum poţi să te bucuri, dacă e război?” Aceasta a fost una dintre întrebările de neuitat după lectura unei cărţi care a adunat mărturiile celor care erau copii în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Zeci de ani de la acest coșmar al umanităţii, loviţi de o criză care își aruncă umbrele asupra indivizilor și...