Etichetă: educatie

A greși e omenește. Singura modalitate prin care putem evita greșelile este să nu avem absolut nicio idee despre absolut niciun lucru, spunea Albert Einstein.

În tulburarea lor, martirii nu-L abandonează pe Dumnezeu. Deși nu Îl înţeleg întru totul, Îl cunosc suficient încât să aibă încredere în El.

Ca programator, Radu Anastase are privilegiul de a putea compara cele două lumi ale copiilor care își descoperă identitatea, din interiorul fiecăreia.

Despre alternativele în învăţământ și posibilităţile reale ale părinţilor de a le oferi ceva mai bun copiilor de vârstă școlară am vorbit cu Crina Poenariu, doctor în filologie, actualmente director educaţional la Transylvania International School din Brașov. 

Televizorul lăsat deschis în permanenţă afectează dezvoltarea limbajului și inteligenţei copiilor, conform unui studiu publicat în ediţia din luna iunie a revistei Archives of Pediatrics.

Uneori are greutatea unui aliat curajos. Alteori lucrează în defavoarea noastră. De fiecare dată însă, ne provoacă să gândim critic și să stabilim preţul corect în tratativele purtate cu noi înșine și cu cei din jur.

Refrenul: „M-am plictisiiit...” reprezintă „cea mai nesuferită melodie de pe coloana sonoră pe care o ascultă adesea părinţii”, observă cu umor jurnalista Kat Patrick. Psalmodiate în cele mai nepotrivite momente, aceste tânguiri activează adesea vinovăţia sau îngrijorarea părintelui, deși nu e nimic greșit în a lăsa copilul să se plictisească uneori. Dimpotrivă.

S-a împământenit în spaţiul nostru cultural zicala: „Bătaia e ruptă din Rai.” De unde vine această idee și, mai ales, este cu adevărat bătaia „ruptă din Rai”?

A fost odată ca niciodată o vreme în care cuvântul parenting mă făcea să oscilez între o privire dată peste cap și un ridicat din umeri. Era vremea în care șapte ore de somn pe noapte, în locul celor minimum opt, aveau potenţialul destabilizator al unui uragan și în care glasurile cristaline ale copiilor din...

Sub pat sigur nu e niciun monstru. Dar cum să îl convingi și pe copil că e așa când vine la tine, pentru a 495-a oară, cu aceeași frică? Atunci când simţi că eșuezi mereu cu:„Termină odată cu prostiile și mergi la culcare!”, e semn că ai nevoie să înveţi mai multe despre anxietatea copilului...

Articolul de faţă este al treilea și ultimul din seria „Școala părinţilor”. Primele două părţi au fost publicate în ediţiile din lunile mai și iunie ale revistei Semnele Timpului.

Tranziţia actului educaţional de la nivelul familial la cel public, instituţional, tinde să influenţeze percepţia socială cu privire la factorii responsabili în educaţia copiilor. În conștiinţa comună a părinţilor se regăsește din ce în ce mai des ideea conform căreia grădiniţa, școala și biserica sunt primordial responsabile de educarea copiilor lor.

Examenul online de admitere la facultate este cea mai recentă și cea mai dezbătută temă în discuţia despre provocările inevitabile deja ale învăţământului superior online.

Nimeni nu a văzut vreodată un gând. Nici chiar neurochirurgii. Cu toate acestea, despre cum gândim știm mai multe decât vedem și mai puţine decât ne-am dori, sau ne-ar prinde bine.

Toate statisticile referitoare la COVID-19 sugerează aceeași concluzie: cei mici, copiii noștri, prezintă cel mai mic risc de îmbolnăvire și de eventual deces. E liniștitor. Însă pandemia prezintă un altfel de pericol pentru ei.

Cu greu putem exagera rolul relaţiei părinte-copil, care devine matricea relaţiilor interpersonale sănătoase sau disfuncţionale ulterioare ale copilului. Calitatea relaţiei părinte-copil este esenţială pentru că are impact direct asupra dezvoltării sociale și emoţionale a copilului, iar această calitate depinde de multe ori de capacitatea de a gestiona conflictele.

În 2017, România a avut un număr de 121.250 de absolvenţi de facultate, plasându-se pe locul 8 în Uniunea Europeană, iar peste 27% dintre absolvenţii de studii superioare au studiat drept, administraţie și afaceri, potrivit datelor Eurostat.

Eșecul vine la pachet cu orice effort de învăţare. Însă prea multe eșecuri se cumulează în renunţare. De câte ori putem eșua și încă să considerăm că facem o treabă bună? Pare o întrebare filosofică, însă o cercetare efectuată în cadrul Universităţii din Arizona propune un răspuns matematic la această întrebare.

Într-o societate cu mentalităţi pragmatice, orice fel de credinţă este supusă exclusiv judecăţilor de ordin practic. Eficacitatea, utilitatea și beneficiul sunt criteriile de bază în funcţie de care acţiunilor, faptelor sau credinţelor li se atribuie valoare. În contextul acesta, evaluarea beneficiilor credinţei religioase intră adesea în conflict perspectiva suveranităţii lui Dumnezeu. Cum poate fi integrată...

„Dovada faptului că în univers există civilizaţii inteligente este că nu ne-au contactat pe noi”, îmi spunea cineva. O reflecţie ce pare rezonabilă, chiar dacă e mai degrabă ironică, când te gândești la agitaţia din jur.

„Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat în şcoală.“ (Albert Einstein) Nu știu alţii cum sunt, dar în fiecare...