Etichetă: educatie

Dr. Denise Dunzweiller, de la Universitatea Walla Walla, din nord-vestul Statelor Unite, s-a afirmat ca promotor pasionat al educaţiei incluzive, termen tehnic pentru sisteme de învăţământ care îi educă pe copiii cu deficienţe printre ceilalţi copii, în școli obișnuite, nu în clase speciale. Interesul pentru educaţia incluzivă nu a avut, totuși, un punct de plecare...

Cu versete precum „nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua disciplinării o va dezlipi de el” (Proverbe 22:15), Scriptura este considerată normativă, de către părinţii care folosesc bătaia ca metodă disciplinară, și contrariantă, de către cei care consideră că pedeapsa fizică prejudiciază atât dezvoltarea copilului, cât și relaţia dintre părinţi și copii.

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Dar nu s-a oprit aici. El a creat oamenii – „adică un bărbat și o femeie, un el și ea” –, făcând din căsătorie fundamentul societăţii umane.

Sunt de admirat părinţii implicaţi, care fac tot ce pot pentru copiii lor. La o privire mai atentă însă, se pot observa la ei frământările și frica de a nu reuși să le asigure copiilor lor fericirea. Este fericirea copiilor o povară pe care părinţii ar trebui să o poarte?

„Atunci când bunicii intră pe ușă, disciplina zboară pe fereastră”, spunea poetul Ogden Nash, rezumând unul dintre cele mai comune motive de conflict între generaţii – modul în care intervin bunicii în procesul educării nepoţilor.

Să fii părinte înseamnă (și) să porţi negocieri întortocheate pentru ca plimbarea printre rafturile supermarketului să rămână relativ silenţioasă, iar coșul de cumpărături să nu ajungă sufocat cu dulciuri. Unele sunt finalizate cu succes. Altele, un veritabil eșec, te transformă subit în ochii privitorilor în fericitul părinte al unui reîntrupat domn Goe. Deși foarte abili la...

Fiul meu de numai un an privește cu suspiciune bolul plin cu năut. Ezită înainte de a-și introduce degetul durduliu în castron, ca să amestece legumele. Sunt destul de sigură că imaginaţia nu-mi joacă feste când, câteva secunde mai târziu, ochii lui de culoarea alunei se luminează, iar buzele lui micuţe se curbează ușor în...

Noi nu (ne) creștem copiii, ei cresc singuri. Unici, compleţi, uimitori. Fiecare copil și fiecare copilărie sunt o provocare de a descoperi și a respecta individualitatea lor. Să ne bucurăm de revelaţiile pe care ni le oferă și să creștem noi înșine privindu-i și facilitându-le creșterea.

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea (Proverbele 22,6).

„Un cititor trăiește o mie de vieţi înainte de a muri, a spus Jojen. Omul care nu citește niciodată nu trăiește decât una.” (George R.R. Martin)

Într-o perioadă în care se discută atât de mult, și util, despre aseptizare, gândirea critică ar trebui să fie primul filtru lipsă despre care vorbim, cheia schimbării căutate de-atâta amar de vreme în România. De ce? Iată câteva indicii.

Îngrijorează creştinismul şi-l vei paraliza. Creştinismul preocupat să-şi apere imaginea şi demnitatea este impotenţat şi lăsat să se batjocorească singur, în efortul de a se circumscrie acuzaţiilor, jignirilor şi ironiilor cu care este împroşcat.

„Analiza trecutului prin lentilele prezentului poate induce în eroare; după cum se întâmplă și dacă ignorăm existenţa acestor lentile. Totuși povara înţelegerii stă asupra noastră: noi trebuie să evaluăm lumea trecutului, nu e sarcina trecutului să ofere lumii noastre precedente facile sau povești interesante.” Cristopher Tyerman

În volumul Istoria tinerilor în Occident, Giovanni Levi și Jean-Claude Schmitt consideră că, în Occident, adolescenţa este în primul rând o construcţie social-culturală, deci un produs cultural. Ea este considerată cel mult subsidiar ca o etapă în procesul fiziologic al maturizării.

Renașterea carolingiană trebuie înţeleasă ca o „reformare și reconfigurare a tuturor popoarelor de sub domnia lui Carol, în vederea creării unui teritoriu creștin în structurile sale instituţionale, conduita morală și convingerile personale.“

Copiii nu trebuie convinși să ne urmeze harta. Trebuie învăţaţi să cartografieze. Nu trebuie învăţaţi să crească. Trebuie ocrotiţi și îngrijiţi pentru a crește.

„În lucrările lui Comenius simţi că vorbește un profet; a fost cu adevărat o figură colosală, dar numai în anii recenţi ideile lui au primit respectul cuvenit.”

În 1867, când Edson White avea 18 ani și lucra la tipografia adventistă din Battle Creek a avut o discuţie cu domnul Bell, care avea să-l redefinească.

Tocmai m-am întors de la o înmormântare. O mamă de 54 de ani și-a lăsat copilul îndurerat în urmă, la vârsta adolescenţei. Tatăl povestea...

Se spune că Henry Ford ar fi afirmat: „Uneori, o greșeală poate fi tot ce este necesar pentru o realizare valoroasă.” Aparent paradoxală, afirmaţia spune multe despre noi și despre ce considerăm la un moment dat a fi „o greșeală”.

Ca în fiecare an, Evaluarea Naţională și Bacalaureatul au pus la încercare sute de mii de elevi și părinţi dornici de rezultate bune. Dacă unii dintre ei s-au declarat mulţumiţi de note, alţii au recurs la contestaţii pentru a obţine un punctaj cât mai mare și, implicit, șansa să urmeze traseul educaţional preferat.