Robert Ancuceanu
Robert Ancuceanu este profesor în cadrul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, unde predă Biologie celulară și moleculară și Botanică farmaceutică și ocupă funcția de prodecan pe probleme de învățământ universitar de licență și master.
Având un doctorat în farmacie, un masterat în biostatistică şi licenţă în drept, a lucrat în diferite domenii farmaceutice, de la cel academic la cel industrial şi în cadrul autorităţilor de reglementare. A fost director general al Direcţiei Generale Farmaceutice şi Aparatură Medicală din Ministerul Sănătăţii şi Vicepreşedinte al Agenţie Naţionale a Medicamentului.
A fost membru al Comitetului pentru Medicamente de Uz Uman (CHMP) şi al Comitetului Pediatric (PDCO) şi membru altern (supleant) al Comitetului pentru Medicamente pe bază de Plante din cadrul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA), precum şi membru în mai multe comitete sau grupuri de lucru din domeniul farmaceutic.
A publicat peste 60 articole ştiinţifice (dintre care 42 indexate ISI Thomson), este autor a două cărţi şi co-autor la alte patru. Pe lângă interesul său larg pentru toate aspectele domeniului farmaceutic, Robert se consideră un renascentist întârziat, fiind interesat şi de drept, istorie, muzică, biostatistică, programare și informatică, sociologie şi literatură.
Sfârșitul medicamentelor?
La jumătatea lui aprilie 2014, cuvintele „scandal“, „secret“, „medicamente“ și „Roche“ (colosul elveţian fabricant de medicamente) făceau deliciul presei medicale, care se grăbea să publice știri incendiare despre ineficacitatea medicamentului Tamiflu și despre sumele fabuloase cheltuite de guverne pe stocurile medicamentului, ca pregătire pentru eventuale pandemii de gripă.
Este războiul cu cancerul un eșec?
„În ultimii ani s-a vorbit adesea în România despre criza citostaticelor. (…) Însă, în ciuda neliniștii pe care o provoacă această criză pentru anumite categorii de persoane, consider că de fapt este vorba despre o criză falsă....”
12 luni dintr-un an: vitamina B12
Să-i spunem David; numele este fictiv, dar cazul este real. Tânăr (27 de ani), înalt (peste 1,82 cm), masiv (peste 108 kg) fără a fi gras, mai de grabă plin de muşchi dezvoltaţi prin ridicatul greutăţilor, nu fuma şi nu consuma alcool.
Capsula făgăduinţei
„A fost terifiant. Continuau să-mi spună că au cei mai buni chirurgi și încercau să mă consoleze. Dar ziceau și că am nevoie de un ficat nou și că trupul meu ar putea să-l respingă.“ Christopher Herrera
Născut altfel? O explorare de peste 30 de ani a etiologiei homosexualităţii
Pe 14 februarie 2014, mediile de comunicare occidentale titrau: „homosexualitatea masculină este influenţată de gene, constată un studiu american“[1] sau „cercetătorii americani descoperă o legătură genetică pentru homosexualitate“[2].
Născut altfel? O explorare de peste 30 de ani a etiologiei homosexualităţii
Pe 14 februarie 2014, mediile de comunicare occidentale titrau: „homosexualitatea masculină este influenţată de gene, constată un studiu american“1 sau „cercetătorii americani descoperă o legătură genetică pentru homosexualitate“2.
Este zahărul cel mai periculos drog?
Zahărul. Aproape oricine i-a simţit gustul cu mult înainte de a putea memora senzaţia de satisfacţie care electrizează cu delicateţe corpul, începând cu o zonă modestă din spatele gurii.
Pericolul e în vaccinuri sau în absenţa lor?
„Articolul din revista Time… relatează că experţii sunt siguri că «vaccinurile nu cauzează autism; nu le fac rău copiilor; sunt un stâlp al sănătăţii publice moderne». Eu spun: «Asta este o minciună și ne e greaţă de ea»“ afirma, în martie 2010, actriţa și prezentatoarea de televiziune Jenny McCarthy, una dintre exponentele cruciadei anti-vaccinare.
Mugurii genomicii
Deşi rezultatele nu par încă spectaculoase, cel puţin la nivelul masei largi a populaţiei, probabil că cele mai remarcabile progrese în domeniul sănătăţii din ultimii 25 de ani se referă la cartografierea genomului uman (finalizată în anul 2003), a genomului altor specii animale şi vegetale şi la dezvoltarea bioinformaticii.
Noroc, ghinion și… cancer
Mulţi nu terminaseră încă de strâns resturile de pe masa de Revelion, aproape nimeni nu se reîntorsese la serviciu, politica era încă amorţită, iar jurnaliștii căscau de plictiseală pentru că pe 2 ianuarie aproape nu se întâmplase încă nimic.
Antibiotice la mâna a doua
Suntem tentaţi să credem că majoritatea antibioticelor sunt distribuite către oameni prin farmacii și spitale. Realitatea însă este surprinzătoare.
Pateurile vegetale – alimente periculoase?
Cum România este o ţară cu o populaţie majoritară creştin-ortodoxă, nu este de mirare că în perioada postului1 „vânzările de mezeluri sau pateuri vegetale se triplează“, iar cele ale altor produse de post, precum şniţele sau chiftele vegetale, se dublează. Preparatele pe bază de soia par să fie dominante într-o colecţie de alimente „de post“...
Cât de nocive sunt pedepsele corporale aplicate copiilor?
Într-o lume ideală, lucrurile ar fi simple: tu, care eşti tată sau mamă, îi spui ceva minunăţiei de copil care îţi luminează casa, iar el, ascultător şi supus, face precum i-ai spus. Nu ştim dacă o asemenea lume chiar ar fi ideală, dar, pentru mulţi părinţi, ea pare un rai în care ar evada cu...
Vitamina D – încă o dezamăgire?
Dacă dintre vitamine ar trebui să alegem o stea, un star similar celebrităţilor care electrizează lumea oamenilor, vitamina D ar avea șanse foarte mari să ocupe podiumul.
E-urile cele de toate zilele – o epidemie de suspiciuni (II)
În jurul E-urilor s-a dezvoltat o mitologie considerabilă, propagată şi amplificată prin tehnologia „telefonului fără fir“. În mintea multor cititori se ridică probabil obiecţii sau, cel puţin întrebări, legate de faptul că diverse surse de informaţii, în primul rând atotştiutorul internet, dar relativ frecvent şi presa vorbită sau scrisă, afirmă că sunt „periculoase“, „cele mai...
Două lumi
În primii ani ai vieţii, în care privim cu ochii holbaţi la lume, avem impresia că e așezată pe temelii tari, care nu se vor surpa niciodată. Că lumea așa cum o vedem din braţele părinţilor și bunicilor, e lumea cu care vom rămâne până la capăt, dacă biruiește vreodată gândul să meargă spre vreun...
Secretele unui eșec reușit
Puţine cărţi de management se citesc cu plăcerea unui roman, pentru că puţine sunt scrise atât de bine. Cartea lui Donald Keough¹ e în elita acelora puţine. Este o carte despre managementul în afaceri și a fost scrisă pentru oamenii care vor să eșueze în acest domeniu și nu știu cum.
