Istoria creștinismului

Biserica metodistă a pus accentul pe sfinţirea practică și pe misiune, aceste aspecte fiind unele necesare și în creștinismul contemporan.

Martin Luther credea că știe precis ce așteaptă Dumnezeu de la el și, în strădania lui neobosită de a-I face pe plac, ajunsese – culmea – să Îl urască.

Aproximativ 100 de milioane de creștini vor dispărea din Europa anului 2050. Iar musulmanii vor fi religioșii cu cea mai rapidă creștere, la nivel mondial, egalând procentual numărul creștinilor. Aceasta este previziunea făcută de think tank-ul Pew Religion and Public Life, cu ocazia publicării celui mai recent studiu al său.

În 1947, dacă ar fi să considerăm cuvintele lui Churchill reprezentative pentru mentalitatea epocii, democraţia era „cea mai rea formă de guvernământ, cu excepţia tuturor celorlalte de dinaintea ei”.

În secolele XIV-XV, Europa a fost greu lovită de câteva dezastre ale căror proporţii sunt greu de imaginat astăzi.

Conciliul din Trent[1] (1545-1563) a azvârlit cu anateme în doctrina protestantă a îndreptăţirii, iar protestanţii au ripostat pe măsură. Miza era adevărul. Situaţia însă s-a schimbat. Supravieţuirea creștinismului este oferită ca argument pentru minimalizarea diferenţelor și accentuarea similarităţilor cu scopul de a face faţă dușmanului comun: secularismul.

„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21)

Papa Francisc a făcut o călătorie apostolică în Suedia pentru a comemora împreună cu luteranii Reforma protestantă. Cine s-ar fi gândit cu ani în urmă că am putea fi contemporani cu acest eveniment?

În ianuarie 2014, într-un gest pe care site-ul catholic.org l-a numit istoric, Papa Francisc le-a trimis un mesaj de unitate, înregistrat cu telefonul mobil, liderilor charismatici și penticostali, care participau la o conferinţă organizată de Kenneth Copeland Ministries1.

Al treilea dintr-o serie de cinci articole care analizează istoria persecuţiei creştine de la Constantin cel Mare până la sfârşitul secolului al XVII-lea.

Sunt aproape 500 de ani de la publicarea lucrării lui Andreas Karlstadt, pe care a scris-o în apărarea doctrinei Sabatului. Era prima lucrare pe acest subiect elaborată de un conducător al Reformei.

Astăzi, la exact 500 de ani de la protestul lui Luther, Biserica Catolică și cea Luterană au semnat un act care consfinţește reunirea celor două biserici. Papa Francisc devine liderul spiritual al bisericii unite.

„Dar cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!”(Iacov 4:17)

Cu pași grăbiţi, doi străini trec pe străzile pline de forfotă ale Constantinopolului. Clopotele mari îngână agale chemarea la slujbă, în timp ce toaca zorește pașii credincioșilor spre locul de închinare. „Sfânta Sofia“ se ivește măreaţă, cu porţile larg deschise, așteptând pelerinii căutători de mântuire.

O mișcare atât de vie și de deosebită de cultele imperiale, cum era creștinismul, nu putea să nu atragă atenţia slujitorilor de la temple, a intelectualilor și a oficialităţilor.

Credinciosul de rând nu a acordat prea mare atenţie evenimentului panortodox, însă, la nivel ecleziastic, așteptările au fost mari. Întâlnirea putea reprezenta un punct de cotitură în înţelegerea și pregătirea viitorului ortodoxiei.

De-a lungul secolelor, sacrificiul lui Dumnezeu-Fiul și planul divin al salvării omului au creat mai multe dileme și crize și au ridicat mai multe întrebări decât ne-am putea imagina. Iar răspunsurile oferite au dezvăluit mai multe implicaţii ale crucii (și ale istoriei trăite înainte și după ea) decât ne-am obișnuit să credem că există, fie...

Renașterea carolingiană trebuie înţeleasă ca o „reformare și reconfigurare a tuturor popoarelor de sub domnia lui Carol, în vederea creării unui teritoriu creștin în structurile sale instituţionale, conduita morală și convingerile personale.“

Armata Salvării oferă ajutor, hrană şi adăpost orfanilor, vârstnicilor, persoanelor cu handicap, foştilor deţinuţi, dependenţilor de droguri şi nu numai.

Secolele tulburi care au urmat Marii Schisme, din 1054, și climatul similar din interiorul bisericii creștine au făcut loc treptat unor mutaţii profunde în...

Pe 15 iunie s-au împlinit 496 de ani de la promulgarea de către papa Leon al X-lea a celebrei sale bule Exurge Domine (Ridică-te, Doamne!).