Libertate religioasă

Secolul al XVI-lea, un timp în care persecuţia religioasă și războiul erau frecvente, a fost martorul unor schimbări de proporţii. Una dintre vocile schimbării a fost Erasmus din Rotterdam, „un campion al păcii și al toleranţei religioase“.

Una dintre surprizele secolului al XX-lea în materie de libertate religioasă a fost Dignitatis Humanae Persona, prima declaraţie despre libertatea religioasă promulgată oficial de către Biserica Romano-Catolică în 1965, la sfârșitul celui de-al doilea Conciliu de la Vatican.

Aureliu Augustin (354-430) este cunoscut pentru experienţa creștină dramatică pe care a descris-o în Confesiuni și pentru gândirea teologică fertilă, care a marcat teologia până azi.

Pentru cartea „Scrisori incredibile despre Ian Hus“ îţi trebuie rezistenţă emoţională ca să ajungi la capătul lecturii, pentru că relatarea de tip reportaj te poate afecta.

Chiar dacă de 700 de ani ne aflăm într-un loc mult mai bun, știm că toate aceste secole nu au reușit să extirpe din natura umană instinctul persecuţiei.

Un creștin din 7 este victima persecuţiei la nivel mondial și un creștin din 16 moare în fiecare zi pentru credinţa lui, potrivit raportului publicat de organizaţia Open Doors, care arată că persecutarea creștinilor a atins cel mai înalt nivel din ultimele trei decenii.

Crezul anabaptist accentua premisa că adevărul Bibliei era accesibil cititorilor și ascultătorilor laici, care aveau o educaţie rudimentară.

Sub domnia regelui Henric al VIII-lea, mai exact în anul 1534, Biserica Angliei s-a disociat de Biserica Romano-Catolică. Odată deschisă calea, protestantismul a avansat rapid sub Eduard al VI-lea (1547-1553).

Învăţăturile lui Jean Calvin influenţează până astăzi o parte a protestantismului, ajutând la transformarea societăţii medievale într-una modernă.

Reforma protestantă a fost un râu tumultuos, a cărui curgere a început să devină vizibilă în 1517. O contribuţie semnificativă la această erupere au avut-o afluenţii săi – mișcările (pre)reformatoare: valdenzii, albigenzii, lolarzii, husiţii etc., adevărate izvoare ale curentului principal protestant, care a preluat forţa lor în curgerea lui prin istorie.

De la începuturile lor ca mișcare, adventiștii de ziua a șaptea, care numără astăzi peste 21 de milioane de membri la nivel mondial, au manifestat interes faţă de problemele libertăţii religioase. Acest interes provine din importanţa subiectului, în general, și din alte două motive, în special.

Deși astăzi societatea occidentală acceptă în general că libertatea credinţei și a exprimării religioase este un drept înnăscut al omului, această poziţie a apărut numai după secole de intoleranţă și persecuţie religioasă și după secole de ură interreligioasă atât de puternică, încât a generat frecvent războaie de religie.

O teocraţie este o formă de guvernare în care toate preocupările oamenilor, indiferent dacă sunt mundane sau spirituale, civile sau religioase, se reunesc sub controlul lui Dumnezeu. Guvernul Israelului era o adevărată teocraţie. A fost într-adevăr o formă de guvernare de la Dumnezeu.

Care este poziţia corectă în disputele născute în jurul principiului separării bisericii de stat şi al dreptului practicării libere a religiei?    Într-un efort de...

Atât diversitatea religioasă, cât și conceptul de libertate religioasă din Statele Unite moderne au la bază reforma religioasă din Anglia, graţie colonizării Americii de Nord de către englezi.

Conceptele de libertate și diversitate religioasă din Statele Unite moderne își au rădăcinile în reforma religioasă din Anglia, ce a dat naștere unui creștinism fragmentat, transmis sub forma aceasta Americii de Nord prin intermediul coloniștilor englezi.

Conceptele de libertate și diversitate religioasă din Statele Unite își au rădăcinile în mișcarea de reformă din Anglia, fiind transmise în cadrul procesului de colonizare britanică a Americii.

În medie, 11 ani din viaţa unui om sunt petrecuţi la locul de muncă. Cât de greu sau de ușor e să îţi menţii identitatea religioasă în contextul profesional? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când convingerile religioase personale intră în conflict cu politicile promovate de angajatori? În 2013, o decizie a Curţii Europene...

Occidentul se uită astăzi cu greu la cei de la care a primit acel set de valori care i-a prescris masiv cultura. Noi avem catedrale goale și biserici preschimbate în terenuri de sport. Ei încă își pierd viaţa pentru credinţa lor, ca în timpul bisericii primare.

Rusia și-a consolidat în ultimii ani reputaţia unei ţări care tratează libertatea religioasă ca pe un accesoriu neglijabil în faţa intereselor politice. Numeroasele cazuri de încălcări flagrante ale dreptului la exprimare și ale dreptului la închinare care au vizat minorităţile religioase din această ţară fac dintr-o decizie recentă a Curţii Constituţionale din Rusia un eveniment.

Anul trecut, Suedia a înregistrat 280 de atacuri antisemite, cu 53% mai multe decât în 2016, potrivit unui raport emis de Consiliul Naţional Suedez pentru Prevenirea Crimei, care menţionează că, potrivit datelor, aceste incidente includ „atât cazuri în care infractorul aparţine populaţiei majoritare, cât și cazuri în care infractorul aparţine unui alt grup minoritar”.