Complicaţii ale COVID-19, în timpul bolii sau după boală

De către

11 noiembrie 2021

472

În curând se vor împlini doi ani de când pandemia cunoscută sub numele de COVID-19 bântuie prin lume. Bilanţul trist al acestei boli – peste 5 milioane de victime pe plan mondial[1] și aproape 50.000 de decese în România[2] – și încă incomplet, pentru că suntem departe de finalul pandemiei, este suficient pentru a-i oferi rangul de cea mai mare criză de sănătate publică din ultimul secol.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19

În rândurile ce urmează voi încerca să trec în revistă câteva dintre riscuri (complicaţii ale COVID-19), pe care le voi împărţi în două categorii: complicaţii care apar în cursul bolii și complicaţii care apar după ce faza acută a infecţiei a trecut (ceea ce cunoaștem sub numele de COVID-ul lung).

Unul din motivele pentru care infecţia cu virusul SARS-CoV-2 este așa de temută este varietatea extremă de scenarii clinice pe care pacienţii le experimentează, de la infecţii asimptomatice (adică fără niciun simptom), în aproximativ 33% din cazuri, până la cazuri severe, cu pneumonie, la 14% din cei infectaţi, și foarte severe, care produc șoc, insuficienţă respiratorie sau disfuncţie de organe multiple, în circa 5% din cazuri. În restul cazurilor simptomatice (circa 80%), boala are un tablou clinic ușor, manifestându-se ca o răceală.

Complicaţii ale COVID-19 din perioada acută a infecţiei:

1. Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS).

Este principala complicaţie la pacienţii care dezvoltă o formă gravă de COVID-19. Acest sindrom este o inflamaţie care afectează ambii plămâni. O bună parte din acești pacienţi au nevoie de ventilaţie artificială și o treime din ei decedează. Un alt scenariu posibil este suprainfecţia bacteriană, în contextul slăbirii rezistenţei imunitare și al leziunilor mucoasei, cauzate de infecţia cu SARS-CoV-2. Acești pacienţi pot dezvolta șoc septic, adică o infecţie generalizată a organismului, care adesea sfârșește prin deces. ARDS se asociază cu tulburări de coagulare a sângelui, care și ele pot produce deces atunci când scapă de sub control și iau forma așa-numitei tromboze microvasculare generalizate (adică formarea de cheaguri de sânge în vase sanguine mici din tot corpul). Pacienţii care supravieţuiesc se confruntă adesea cu dificultăţi respiratorii pe termen lung, cauzate de cicatrizarea ţesutului pulmonar.

2. Complicaţii cardiovasculare.

Acestea includ:

Miocardita și pericardita: Acestea sunt afecţiuni inflamatorii ale mușchiului (miocardita) sau învelișului (pericardita) inimii. Potrivit unui studiu efectuat pe 1.597 de atleţi din SUA care au trecut prin infecţia COVID-19, 2,3% dintre aceștia au dezvoltat miocardită. Din fericire, doar un sfert dintre ei au avut forme mai serioase de miocardită.
Cardiomiopatia de stres, sau sindromul inimii frânte: Funcţia inimii scade temporar, dar semnificativ, din cauza stresului enorm cauzat de infecţia cu virusul SARS-CoV-2.
Atacul de cord: Se poate produce ca o complicaţie a infecţiei COVID-19 fie în contextul preexistenţei bolii coronariene, fie indirect, prin privarea mușchiului inimii de oxigen ca urmare a complicaţiilor respiratorii menţionate mai sus.
Insuficienţa cardiacă, în special dreaptă: Este o altă complicaţie comună.
Tromboze vasculare: De exemplu, tromboembolismul venos (adică formarea de cheaguri de sânge în venele profunde din picioare) sau embolismul pulmonar (formarea și depozitarea de cheaguri de sânge în arterele din plămâni) sunt frecvente în formele mai severe de COVID-19, în special în rândul pacienţilor care sunt trataţi în secţiile de terapie intensivă, unde incidenţa acestora poate ajunge la 40%. Se pot produce însă și tromboze arteriale (cheaguri de sânge în artere), care rezultă în accidente vasculare cerebrale chiar și la pacienţi sub 50 de ani și fără factori de risc major. De exemplu, potrivit unui studiu retrospectiv efectuat în câteva spitale din New York, aproximativ 1,6% din adulţii care au ajuns la camera de gardă din cauza infecţiei COVID-19 au suferit un accident vascular cerebral.

3. Complicaţii neurologice:

Encefalopatia (termen care denotă o afecţiune a creierului): Este o complicaţie frecventă a infecţiei COVID-19, în special în rândul pacienţilor cu forme grave. Potrivit unor studii, o treime din acești pacienţi suferă de encefalopatie.
Ameţeala, accidentele vasculare cerebrale (vezi mai sus), tulburările motorii, durerile de cap, tulburările senzoriale, cum sunt pierderea gustului și mirosului, sunt de asemenea frecvente, și pot dura perioade îndelungate.

4. Complicaţii inflamatorii:

Boala COVID-19 este prin definiţie o afecţiune inflamatorie, și formele mai grave se caracterizează printr-o reacţie inflamatorie exacerbată, cu febră crescută și creștere marcată a substanţelor care cauzează și augmentează răspunsul imun inflamator.
Sindromul Guillain-Barré: Este o complicaţie neurologică inflamatorie autoimună rară, care poate apărea la 5-10 zile de la debutul bolii COVID-19 și care afectează nervii periferici.[3]
Sindromul pediatric inflamator multisistemic (PIMS sau MIS-C): Aceasta este o afecţiune nouă, din fericire rară, care apare la câteva săptămâni după ce un copil sau tânăr au trecut prin COVID-19. Acesta cauzează inflamaţie la nivelul întregului organism și de obicei necesită tratament în spital. Și mai rar, acest sindrom poate apărea și la adulţi.

Complicaţii ale COVID-19 care apar post-infecţie

Dacă, așa cum spuneam mai devreme, complicaţiile acute ale infecţiei cu virusul SARS-CoV-2 se produc în marea majoritate a cazurilor în formele severe de boală, complicaţiile de lungă durată pot apărea indiferent de severitatea infecţiei iniţiale.

În această categorie intră o varietate de simptome și tulburări de sănătate, care persistă săptămâni și luni după recuperarea din faza acută a infecţiei COVID-19. O bună parte din aceste afecţiuni au fost reunite sub termenul „COVID lung“. Se estimează că acest sindrom afectează aproximativ 10% din cei aparţinând grupei de vârstă 18-49 ani și 22% din cei de peste 70 de ani care au trecut prin infecţia cu SARS-CoV-2.

Sindromul post COVID (sau COVID lung)

Simptomele cele mai frecvente pe care le acuză cei ce suferă de COVID lung sunt: oboseală, dificultăţi de concentrare sau „ceaţă mintală“, dificultăţi de respiraţie, tuse, diaree, dureri articulare, dureri în piept, probleme de memorie, concentrare sau somn, dureri musculare, dureri de cap, palpitaţii, pierderea mirosului sau a gustului, depresie sau anxietate, febră, ameţeală. Adeseori, aceste simptome sunt agravate de activităţi fizice sau mintale. Pentru a fi catalogate ca sindrom COVID lung, aceste simptome trebuie să fie prezente după 4 sau 6 săptămâni de la infecţie. Deocamdată nu știm cauza (sau cauzele) COVID-ului lung.

Este important de reţinut că acest sindrom poate afecta și copiii și este unul dintre motivele importante pentru care părinţii e bine să ia în serios această boală și să-și vaccineze copiii, atunci când medicul pediatru o recomandă.

Închei cu istoria unui coleg de serviciu care suferă de COVID lung. Este un medic de 45 de ani, care s-a îmbolnăvit de COVID-19 în decembrie 2020, la doar 2-3 zile înainte să reușească să se vaccineze. Înainte de COVID era o persoană foarte activă fizic, plină de energie, foarte iubit de pacienţii lui și tată a 4 copii.

După ce a trecut prin COVID a rămas cu dureri musculare și de cap persistente, cu oboseală și stare de rău general după eforturi fizice minore.

Înainte de COVID făcea 50 de flotări de 3 ori pe zi, printre altele; acum, nici nu mai încearcă, pentru că simte că nu mai e bun de nimic timp de 2-3 zile dacă face 10 flotări. S-a vaccinat după 3 luni, sperând că vaccinul îl va ajuta (conform unor estimări, vaccinarea duce la rezoluţia acestui sindrom în circa o treime din cazuri), dar în zadar. A trebuit să își reducă programul de lucru la jumătate și partea cea mai deprimantă pentru el este că nu vede deocamdată o îmbunătăţire odată cu trecerea timpului.

Gily Ionescu, MS, MD este medic specialist medicină internă și boli infecţioase, Walla Walla Clinic, Washington, SUA, membru al Colegiului American al Medicilor.

Colecţia de articole cu contribuţii despre vaccin semnate de medici

(actualizare zilnică)

Articolele din secţiunea medicală a seriei de mai jos au fost revizuite de prof. univ. dr. Cristian Apetrei, care activează în Departamentul Boli Infecţioase și Microbiologie, Școala de Medicină și Școala Doctorală de Sănătate Publică, Universitatea Pittsburgh, PA, SUA, și de dr. Costel Atanasiu, virusolog, fost cercetător la Wistar Institute, Philadelphia, SUA.

Discutăm despre implicaţiile spirituale ale acestei măsuri de sănătate publică împreună cu:

Footnotes

[1]„„Coronavirus Pandemic (COVID-19) – the data“, https://ourworldindata.org/coronavirusdata, accesat la 4 nov. 2021.”

[2]„Vezi „ Worldometer/Coronavirus Cases“, https://www.worldometers.info/coronavirus/, accesat la 4 nov. 2021.”

[3]„Gianpaolo Toscano, Grancesco Palmerini et al., „Guillain–Barré Syndrome Associated with SARS-CoV-2“ (scrisoare către editor), 25 iun. 2020, în New England Journal of Medicine vol. 382, p. 2574-2576, https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMc2009191.”

„„Coronavirus Pandemic (COVID-19) – the data“, https://ourworldindata.org/coronavirusdata, accesat la 4 nov. 2021.”

„Vezi „ Worldometer/Coronavirus Cases“, https://www.worldometers.info/coronavirus/, accesat la 4 nov. 2021.”

„Gianpaolo Toscano, Grancesco Palmerini et al., „Guillain–Barré Syndrome Associated with SARS-CoV-2“ (scrisoare către editor), 25 iun. 2020, în New England Journal of Medicine vol. 382, p. 2574-2576, https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMc2009191.”

Hiya Images/Corbis/VCG | Getty Images