Rusia

Propaganda era animalul de casă al regimului comunist și avea două capete: secretizarea realităţii și defăimarea adversarilor. Democraţia a pretins că a ucis animalul, însă tot ce a reușit, de fapt, a fost să îl adoarmă.

Curtea Supremă din Rusia a interzis funcţionarea pe teritoriul său a organizaţiei religioase Martorii lui Iehova, aprobând o cerere a Ministerului de Justiţie de a considera gruparea creştină ca fiind extremistă.

„E ca la teatru. Din sală vezi o poveste frumoasă – scena e curată, actorii sunt străluciţi, e o lumină magică, dar când treci în culise… Deodată, în spatele cortinei sunt resturi de scânduri, cârpe, decoruri pe jumătate vopsite… S-a dus povestea. E întuneric. E murdar.” (descriere a comunismului făcută pe patul de moarte de...

Revitalizarea ambiţiilor imperiale ale Rusiei nu poate decât să adâncească ecourile îngrijorării globale, dar mai ales a ţărilor din proximitatea uriașului naufragiat într-un paseism roșu.

Într-o democraţie pe care mulţi o admiră, televiziunea britanică Channel 4 alimenta coșmarurile antiimigranţilor cu documentarul „Vin românii“, care, în cuvintele ambasadorului român la Londra, prezintă doar aspectele negative izolate şi nereprezentative pentru comunitatea românească. Până și acolo unde există civilizaţie, dezvoltare, libertate și internet, este pueril să ne imaginăm că nu se mai practică...

Majoritatea celor care au protestat duminică în orașe din toată Rusia nu au trăit nicio zi în care Rusia să nu fie controlată de Putin, iar spre deosebire de părinţii lor care vor stabilitate, micuţii ruși sunt puși pe schimbare, dar nu neapărat pe schimbarea lui Putin.

„De ce ar trebui Putin să se teamă de o nouă generaţie de protestatari”, titrează Bloomberg pe marginea arestărilor în masă care au avut loc recent în Rusia.

Minciunile care le sunt servite deopotrivă ucrainenilor și rușilor alimentează fiecare tabără cu ură infinită faţă de cealaltă.

În timp ce la Conferinţa de Securitate de la Munchen, majoritatea liderilor lumii și-a exprimat îngrijorarea cu privire la fragilitatea securităţii globale, ţări în numele cărora vorbesc nu au ezitări în a vinde armament.

O lume întreagă așteaptă să vadă care va fi exact politica externă a Casei Albe și cum se va raporta America la aliaţii săi, dincolo de exprimările confuze și pe alocuri caustice ale președintelui Trump. Prima delegaţie a secretatului de stat, Rex Tillerson, este urmărită de analiști din toată lumea, care caută astfel de indicii.

Putinismul, terorismul, naţionalismul sunt, toate, probleme majore ale lumii contemporane. Una dintre ele însă este cel mai adesea tratată cu superficialitate: ideologia liderului de la Kremlin. Acum se culeg roadele.

Doar cu câteva zile înainte de încheierea mandatului, Obama pare decis să își ia „la revedere” de la Rusia, oferindu-i câteva lovituri „diplomatice”.

În urmă cu 25 de ani, într-o zi de Crăciun, Uniunea Sovietică a dispărut. O superputere s-a pulverizat brusc și ţări noi s-au instalat în locul ei.

Asasinarea diplomatului rus în Ankara aduce în prim-plan situaţia din Alep și masacrul pe care trupele siriene, aliate cu cele ruse, l-au derulat în regiune. Aparent, teroriștii au fost învinși. Este posibil, însă, ca situaţia să fie interpretată cu totul altfel.

Moscova speră să prindă rădăcini în inima Parisului, o realitate devenită posibilă recent prin mijlocirea Bisericii Ortodoxe.

Propaganda rusească este pe cai mari. Din fericire, acest lucru a început să devină evident și deranjant și pentru noi, europenii. Din nefericire, nu prea știm ce să facem în această privinţă.

Prin ce ar mai putea surprinde Rusia? Cel mult, poate, prin renunţarea la politicile sale tradiţionale. Însă o Rusie detașată de ingerinţele în treburile interne ale vecinilor riscă să intre în anonimatul istoriei.

Relaţia dintre Rusia și Alianţa Nord-Atlantică, în special America, se înrăutăţește pe zi ce trece, și nu doar din pricina conflictului sirian, unde cele două puteri nu au putut menţine un armistiţiu mai mult de 9 zile. Conflictul se reaprinde mult mai aproape de casă.

În 1989, când și ultima mare schemă de reparare a lumii, comunismul, se încheia cu un eșec lamentabil, istoricul și politologul Francis Fukuyama a lansat o „profeţie”.

Bugetul alocat de Kremlin serviciilor de televiziune, radio și internet care se adresează publicului din străinătate a depășit 300 de milioane de euro pentru 2015. Aceasta înseamnă o sporire cu peste 100 de milioane a sumei alocate iniţial. Motivul este cât se poate de banal: încercarea de destabilizare a Europei.

Într-o lume tot mai agitată este inevitabil să ne întrebăm în ce măsură deciziile luate la summitul NATO vor fi cu adevărat capabile să tempereze elanul imperial al lui Putin. Există o mulţime de motive de îndoială, crede revista germană „Der Spiegel”. Sunt temeri că Putin vrea să intre în istorie într-o manieră care vine...