Vreau să înţeleg mai mult despre suferinţă

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

Un cântec de speranţă

Dintre sute de colinde compuse și cântate de Crăciun, unul a reușit nu doar să supravieţuiască mai bine de două secole, ci și să-și transmită mesajul de speranţă în toate colţurile lumii.

Paradisul, văzut din afară

„Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale” (Psalmii 104:24)

Tot mai mulţi adolescenţi renunţă la biserică din cauza politicii

Schimbarea face parte din procesul de maturizare și este ceva obișnuit ca tinerii să își schimbe locuinţa, locul de muncă, până și prietenii. Dar se pare că a devenit ceva obișnuit și ca tinerii să regândească rolul bisericii în viaţa lor, arată rezultatele unei analize LifeWay Research.

Dosarul „Revenirea” : O anchetă de 2000 de ani (IV)

Partea IV – Lumea în secolele XVIII-XIX

Documentarul „Dincolo de povara dovezii”. Suntem făcuţi să credem?

În secolele care au trecut de când știinţa și-a obţinut autonomia de sub tutela religiei, purtători de cuvânt din ambele tabere s-au deprins să se privească cu suspiciune, să se ignore reciproc și să se adreseze propriilor adepţi predicându-le împotriva „celorlalţi.” Părea că sunt puţine speranţe ca oamenii de știinţă și oamenii credinţei să se...

Studiu: A merge sau nu la biserică – ce face diferenţa

Un studiu Pew Research Center care a explorat motivele pentru care americanii nu se duc la biserică a descoperit că cei mai mulţi invocă motive practice sau personale pentru absenţa lor, nicidecum o lipsă a credinţei.

Credinţa (nu) este un minus în sportul de performanţă

Credinţa și sportul – doi companioni destul de puţin compatibili, la prima vedere. Totuși, Cupa Mondială FIFA 2022 este evenimentul cu prilejul căruia se vor face mai multe rugăciuni decât oricând către un zeu sau altul, pe măsură ce aproape jumătate de planetă se oprește să urmărească acest turneu mondial de fotbal.   

„O mie să cadă” | O perspectivă stereoscopică asupra suferinţei

Cartea O mie să cadă este, dincolo de istoria emoţionantă a unei familii care trăiește suferinţele și ororile celui de-al Doilea Război Mondial, o radiografie a creștinismului care rezistă în vremuri în care compromisul pare singura cale de supravieţuire.

Fericirea stă sub semnul apropierii

Primele secunde sunt confuze: voci și siluete înceţoșate dănţuiesc în apropiere și mi se pare că mâini neîndemânatice încearcă să mă smulgă din acest zig-zag dintre somn și starea de veghe. Aud limpede glasul unei femei care anunţă că mă trezesc și, înainte să ies cu totul din această carcasă de moleșeală, îmi dau seama...

Două opoziţii false: raţiune-credinţă și știinţă-religie

„Oamenii inteligenţi, cu pregătire știinţifică, nu mai cred (sau nu au cum să mai creadă) în Dumnezeu.”

Reforma 2.0

Generaţiile de adulţi americani caracterizate în cea mai mare măsură de adeziunea la creștinism și de un devotament practic faţă de credinţa lor sunt în proces de îmbătrânire și dispariţie.1 Ele sunt „înlocuite” de generaţii de tineri mai puţin înclinate să se identifice cu religia creștină sau să devină creștini implicaţi.

Creștinii care nu se tem de bătrâneţe

„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini” (Isaia 46:4).

Ca să-mi isprăvesc alergarea

Rost, rostire, rostuire... „rostul” românesc și derivatele lui. Un cuvânt mai generos în limba noastră decât sinonimele „sens”, „scop”, „semnificaţie”, după cum îl prezintă Constantin Noica în volumul din 1970, Rostirea filosofică românească.[1]

Nobilul supliciu al iertării

Știm că iertarea autentică e creştinească, e de dorit. Și ştim şi că iertarea autentică e plăcută la primit. Dar oare ne cere Dumnezeu să iertăm în orice circumstanţă?

Marea mirare

Vorbeam cu cel pe care îl numesc „dom’ Profesor” și l-am întrebat: „Știu că aţi avut rezerve să vă botezaţi; de ce aţi ales să o faceţi, până la urmă? Care a fost elementul hotărâtor?”

Lupta unui teolog pentru propria credinţă: „Luminile s-au stins pentru o vreme“

Cu aproape opt ani în urmă, prof. Richard Lischer a primit un telefon care avea să-i sfâșie inima și să-i pună credinţa la încercare. Era fiul lui, un avocat de succes, care-i spunea scurt: cancerul a revenit. Cele 95 de zile agonizante în care tatăl a asistat neputincios la suferinţa fiului, în timp ce tumorile...

Splendoarea existenţei

„El a făcut ca toţi oamenii, ieșiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.” (Faptele apostolilor 17:26,27)

Adevărul în secolul al XX-lea, sau certitudinea incertitudinii

În anul 1961, Londra este locul de debut al piesei de teatru „Luther”, scrisă de John Osborne (1929-1994). Autorul nu-şi propune redarea vieţii lui Luther din punct de vedere istoric, iar întreaga piesă e doar un pretext pentru promovarea ideilor ce frământau mintea de căutător disperat a lui Osborne.

Religia nu mai este foarte importantă pentru americani

Un important studiu asupra societăţii și familiei americane care urmărește trendurile din societate pentru a identifica valorile importante pentru simţul identitar al americanilor tocmai a fost publicat. În mod surprinzător, doar 43% dintre americani spun că religia este importantă pentru identitatea americană.

„Scandalul harului” | Un Dumnezeu care iartă (chiar și) ucigașii

Un Dumnezeu care iartă orice păcat, oricât de monstruos, poate fi o pricină de poticnire pentru cei care cred că trebuie să existe niște limite rezonabile ale iertării. Dar este și motiv de speranţă vie pentru cei care se simt prea păcătoși ca să-L mai caute.