Credință

Ediţia de faţă a revistei Semnele timpului este, fără îndoială, inedită. Este pentru prima dată când republicăm articole vechi, apărute în Semnele timpului de-a lungul perioadei de 110 ani de la apariţia primei ediţii în limba română.

În faţa măreţului necunoscut, împăraţii romani care au stăpânit imperii se găseau la fel de neputincioși precum un descendent oarecare din România de azi care își citește cu sfinţenie horoscopul, în fiecare dimineaţă, la cafea.

Hudson Taylor a întreprins unsprezece călătorii între Europa și China, iar misiunea sa a prosperat, având una dintre cele mai complexe viziuni de evanghelizare.

În momentele în care durerea ne însoţește și ne găsim singuri în miezul nopţii, oare și Dumnezeu varsă lacrimi alături de noi?

„Totuşi stau pe malul acestui râu; acesta este un fapt. Şi din moment ce mă aflu aici, trebuie să fi venit de undeva.” Wistawa Szymborska „Dincolo de fenomenele care se prezintă ca atare, după cum obişnuia să spună vechiul şi cerebralul meu prieten Chauncey Wright, marele empirist de la Harvard al tinereţii mele, nu există nimic.”...

Robert Lopez și Kristen Anderson-Lopez, soţ-soţie, care a compus melodia „Let it go" din desenul animat „Frozen", au declarat într-un interviu recent că Disney Îl tolerează tot mai puţin pe Dumnezeu.

Politician englez profund religios și reformator social neobosit, William Wilberforce, poreclit „Plevușca“ din cauza constituţiei sale firave, a schimbat istoria prin contribuţia sa la eradicarea completă a sclaviei în Imperiul Britanic.

Biserica Nașterii Domnului din Betleem este cel mai vechi loc folosit ca locaș de cult în creștinism. Datează din secolul al IV-lea, când mama împăratului roman Constantin a vizitat Ţara Sfântă, pentru a identifica locurile în care a trăit Iisus și care ar putea deveni locuri de pelerinaj sau unde putea fi construite edificii creștine....

„Atunci când eram mică, simţeam că Îl am pe Dumnezeu alături, dar acum mă simt atât de singură! Oare Dumnezeu a fost cu mine atunci?”

După ce, în primele două articole, a fost urmărită evoluţia istorică a învăţăturii creştine despre revenirea lui Iisus Christos, în al treilea articol, cel care precedă articolul de faţă, am făcut o minimă trecere în revistă a unor curente filozofice, politice, religioase, esoterice, importante pentru a înţelege lumea în care au apărut trezirile milenariste din...

„Eu locuiesc în locuri înalte și în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.” (Isaia 57:15)

Atunci când nu ne mai rămâne decât Dumnezeu, iar El tace, avem nevoie de credinţa care rezistă chiar și atunci când resursele noastre ajung la capăt, chiar și când ne simţim uitaţi de inima Lui.

Douăzeci de ani a fost vârsta când am început să fiu curioasă despre Dumnezeu.

Anecdotic, se spune că teama de a vorbi în public este cea mai puternică frică a omului, după frica de moarte. Toată lumea zâmbește la această ordine de priorităţi, însă nimeni nu contestă și nici nu prea discută despre frica plasată în fruntea clasamentului.

Armata Salvării oferă ajutor, hrană şi adăpost orfanilor, vârstnicilor, persoanelor cu handicap, foştilor deţinuţi, dependenţilor de droguri şi nu numai.

„- Te lepezi de Satana? - Mă lepăd de Satana!” Cum ar fi dacă Biserica Ortodoxă ar anunţa într-o zi că a înlocuit bine cunoscuta formulă utilizată la botezul pruncilor cu una mai „corectă politic”: „- Te lepezi de rău?”. Exact asta a făcut Biserica Anglicană.

Nu există niciun argument ultim, raţional, care să poată dovedi, de unul singur, existenţa vreunui lucru din domeniul spiritual.

Conceptul de „selfcare”, înţeles ca totalitatea metodelor prin care fiecare înţelege să își rezolve singur problemele emoţionale și să își gestioneze anxietăţile, a devenit o adevărată mișcare în ultimii doi ani, ce are în spate o întreagă industrie pregătită să ne facă viaţa mai ușoară și mai confortabilă. Pentru creștini, această tendinţă s-a dovedit a...

În copilărie am fost păgân. Nu a fost o alegere, ci o consecinţă a lipsei Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi am ajuns să cred.

Un Dumnezeu care iartă orice păcat, oricât de monstruos, poate fi o pricină de poticnire pentru cei care cred că trebuie să existe niște limite rezonabile ale iertării. Dar este și motiv de speranţă vie pentru cei care se simt prea păcătoși ca să-L mai caute.

Prima parte a vieţii mele a fost marcată de multiple bariere care mă plasau într-un statut minoritar.