Istoria creștinismului

Din dorinţa de a-și asigura moștenitor la tron, Henric al VIII-lea a provocat un efect de domino care, în cele din urmă, avea să schimbe faţa Americii și a lumii.

Anul 2017 este un an special pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Și nu doar prin numărul record, 113.000, de evenimente evanghelistice pregătite să se desfășoare pe tot globul, ci mai ales prin forma pe care acestea o vor lua.

La aproape 500 de ani de la debutul Reformei Protestante (31 octombrie 1517), marcat de baterea celor 95 de teze pe uşile catedralei din...

În ianuarie 2014, într-un gest pe care site-ul catholic.org l-a numit istoric, Papa Francisc le-a trimis un mesaj de unitate, înregistrat cu telefonul mobil, liderilor charismatici și penticostali, care participau la o conferinţă organizată de Kenneth Copeland Ministries1.

Pietismul a fost o mișcare de trezire spirituală în secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea și în principal în Germania și Boemia.

Atât diversitatea religioasă, cât și conceptul de libertate religioasă din Statele Unite moderne au la bază reforma religioasă din Anglia, graţie colonizării Americii de Nord de către englezi.

Dintre toate proiectele de restaurare, acesta este „alfa și omega”, scrie The Washington Post despre eforturile de salvare a celui mai sfânt mormânt dintre toate mormintele sfinte, cel al lui Iisus Hristos.

Politician englez profund religios și reformator social neobosit, William Wilberforce, poreclit „Plevușca“ din cauza constituţiei sale firave, a schimbat istoria prin contribuţia sa la eradicarea completă a sclaviei în Imperiul Britanic.

Nu există probabil niciun grup în întreaga istorie creștină care să fi fost atât de nedrept judecat ca anabaptiștii.

Al treilea dintr-o serie de cinci articole care analizează istoria persecuţiei creştine de la Constantin cel Mare până la sfârşitul secolului al XVII-lea.

„Pământ! Pământ!“ Era 19 septembrie 1620, o zi aspră și ploioasă de toamnă, când vasul englez Mayflower acosta la ţărmul Americii.

După Iisus, adică în epoca numită „după Hristos - d.Hr.”, istoria omenirii nu s-a confundat cu istoria creştinismului şi, după cum se ştie, nu...

Se spune că de la dragoste la ură este un singur pas. De la ură la dragoste însă, nu prea numără nimeni. Împlinirea a 500 de ani de la începutul divorţului dramatic al lui Luther de Biserica Catolică este un prilej istoric pentru a rememora pașii parcurși de cele două biserici pe drumul unei reconcilieri...

Odată apus Regimul Terorii, descreștinarea Franţei a scăzut în intensitate, deși creștinismul a fost privit în continuare ca o religie cu potenţial subversiv.

De când soţia noului lider coreean, Kim Jong Un, a fost prezentată publicului, fiind mereu prezentă lângă soţul ei în ieşirile lui publice, lucrurile au început să se schimbe pentru femeile din ţara comunistă.

Consensul milenar creştin, că diversitatea religioasă era un rău care trebuia nimicit de puterea unită a bisericii şi a statului, respectiv că în fiecare stat ar fi trebuit să fie „un singur rege, o singură lege, o singură credinţă”, a devenit tot mai greu de apărat pe măsură ce minorităţile reformate se înrădăcinau în mijlocul...

Marea Reformă nu a fost o simplă schismă în interiorul creștinismului occidental, nu a fost doar o mișcare religioasă și politică, deși toate acestea sunt descrieri corecte, complementare. Reforma protestantă, cu spiritul și principiile ei specifice, a fost înainte de toate o întoarcere la adevăratele surse și valori ale creștinismului – o tentativă de restaurare.

Indiferent ce se spune despre valoarea de predicţie a cuvintelor atribuite tradiţional lui Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, cert este că, după consumarea a aproape două decenii din acest secol, nu știm cu adevărat încotro ne îndreptăm.

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de când publicaţia Time întreba, pe copertă, dacă Dumnezeu a murit.

„Analiza trecutului prin lentilele prezentului poate induce în eroare; după cum se întâmplă și dacă ignorăm existenţa acestor lentile. Totuși povara înţelegerii stă asupra noastră: noi trebuie să evaluăm lumea trecutului, nu e sarcina trecutului să ofere lumii noastre precedente facile sau povești interesante.” Cristopher Tyerman

Constantin a semnat Edictul de la Milan, marcând simbolic finalul persecuţiei lui Diocleţian și definind politica religioasă a lui Constantin.