Spiritualitate

După „Noe”, Hollywood-ul readuce în atenţia cinefililor un film inspirat din realitatea creștină. „Raiul este real” reprezintă povestea unui fiu de pastor în vârstă de patru ani dintr-un mic oraș din statul Nebraska care pretinde că a vizitat Cerul în timpul unei intervenţii chirurgicale. Subiectul a devenit scenariul filmului care a fost lansat în cursul...

Imaginaţi-vă conversaţia dintre Dumnezeu și Adam, după ce acesta a păcătuit, s-a văzut gol (în mai mult de un sens) și s-a ascuns. La întrebarea sfredelitoare: „De ce te-ai ascuns?” Adam răspunde: „Pentru că sunt gol.” Și, printre rânduri, citiţi și: „M-am ascuns, pentru că nu poţi să vii înaintea lui Dumnezeu gol.”

Mult timp m-a deranjat povestea lui Iov și nu am putut să trec de ideea că Dumnezeu și Satana ar putea pune un pariu a cărui urmare directă să fie pierderea unor vieţi omenești.

Dacă în urmă cu câteva secole spiritualitatea ar fi fost considerată sinonimă cu religiozitatea, astăzi ea desemnează mai degrabă o profunzime a gândurilor și a sentimentelor, un efort conștient de autodezvoltare și de împăcare cu tine și cu lumea.

Peste 50 de miliarde de fotografii au fost încărcate până acum pe Instagram, reţeaua socială devenită un standard estetic. Însă analiștii culturali constată că reţeaua în care imaginea este limbaj trece printr-o schimbare de paradigmă care vine, neașteptat, cu câteva insight-uri spirituale.

„Cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!” (Iacov 4:17). Totuși Iisus întreabă: „Vrei să te faci sănătos?” El arăta că binele nu poate fi săvârșit oricum sau împotriva voinţei omului și că voinţa ca atare trebuie tratată cu respect înainte ca puterea lui Dumnezeu să trateze boala.

Spiritul dialectic al ecumenismului naște, printre altele, o întrebare al cărei răspuns deplin se lasă încă așteptat. Cum se face că spiritul critic și raţionalismul de origine iluministă, coroborate cu punerea Bibliei la dispoziţia omului de rând, au dus la atâtea schisme?

„Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.“

Armata americană a luat decizia să introducă umanismul în grila preferinţelor religioase, pe care o bifează toţi cei care optează pentru o carieră în acest domeniu. Schimbarea a intrat în vigoare de pe 12 aprilie, după doi ani de insistenţe din partea Maiorului Ray Bradley.

Ştiind că invitatul meu, John Satelmajer, ocupă o poziţie respectată în una dintre cele mai mari companii financiare din lume, PricewaterhouseCooper, mă aşteptam să spună că a învăţat în școlile cele mai bune. Şi, într-un fel, chiar a învăţat în şcolile cele mai bune. Care anume? Ce anume l-a format pentru reuşită în viaţă? Iată...

Dacă în urmă cu ceva ani era la modă declararea credinţei în Dumnezeu, acum lucrurile s-au schimbat. Ne uităm pe statisticile religioase și devenim nostalgici după timpurile trecute. De aici este posibil să derive și sentimentul că lumea se afundă tot mai mult în necredinţă.

Ne-am obișnuit atât de mult ca autorii cărţilor și cercetărilor să fie specializaţi, să-și delimiteze bine competenţa, încât suntem tentaţi să privim cu scepticism ceea ce iese din cadrele „acceptate“. Pare bizar un autor de literatură pentru copii care se recomandă ca medievalist și profesor universitar la Oxford.

VividFaith este cel mai nou serviciu lansat de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, cu scopul de a conecta oamenii cu cât mai multe oportunităţi de misiune. Acest serviciu va fi disponibil atât ca un website, cât și sub forma unei aplicaţii. VividFaith redefinește astfel serviciul de misiune și slujire și include oportunităţi pe termen...

Ca oameni, ne ferim de ideea de a fi judecaţi și considerăm, conform zeitgeistului postmodern, că, în caz că se impune totuși, persoana cea mai în măsură să ne judece suntem tot noi.

Omul care intră într-un dialog binevoitor cu voinţa lui Dumnezeu nu va mai fi niciodată cel care a fost înaintea acestui dialog. Totuși, ceea ce crede un om despre voia lui Dumnezeu depinde de viziunea pe care o are despre caracterul lui Dumnezeu și, prin urmare, despre intenţia Lui cu privire la sine.

Producătorii filmului „Hacksaw Ridge” mărturiseau într-un interviu că, pentru a menţine pelicula impresionantă și emoţionantă, au fost nevoiţi să economisească și chiar să modifice ușor unele dintre amintirile necombatantului Desmond Doss. De altfel, filmul nu este un rezumat al vieţii lui și o rememorare a momentelor-cheie care l-au transformat pe Doss într-un erou.

Johnny Barnes, cunoscut mai degrabă ca „Mr. Happy”, a devenit un ambasador pentru micuţa insulă, obiceiurile sale zilnice făcând subiectul unui scurt documentar care a ajuns să fie cunoscut în toată lumea. Diviziunea Bisericii Adventiste din America de Nord a declarat că Barnes „a jucat un rol-cheie în a ajuta Biserica să prindă rădăcini...

La un sfert de secol de la căderea comunismului în Europa de Răsărit și în Uniunea Sovietică, interviul cu un fiu al acelor vremuri, dr. Mihail Kulakov, ne reamintește ce a însemnat să fii credincios într-un regim ateu și opresiv.

Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul meu (Apocalipsa 21, 7).

Nominalizarea la șase premii Oscar și câștigarea premiului la două categorii1 au confirmat sentimentul publicului larg că au avut de-a face cu un film foarte bun, din toate punctele de vedere.

Într-un psalm care ar merita citit în cele mai îngheţate dimineţi și în cele mai întunecate nopţi ale noastre, regele David exprima niște întrebări retorice („De cine să mă tem?/ De cine să-mi fie frică”) cărora contemporanii noștri nu ar prididi totuși să le răspundă.