Analize

„Dumnezeu este bun!”, spunem adesea. Mai ales atunci când, după ce ameninţa să derapeze primejdios, viaţa intră din nou în matca ei. Ce rămâne de spus (și mai ales de făcut) atunci când cele mai dragi visuri ale noastre ajung doar o mână de cioburi, pe care nimic nu le mai poate lipi?

Nimeni nu poate spune cu certitudine care va fi traiectoria noului coronavirus, dar unii cercetători susţin că este posibil ca acesta să nu fie niciodată eliminat, ci să atingă o stare de echilibru endemic.

S-a pus adesea întrebarea: „De ce există ceva în loc de nimic?” Nu este o întrebare lipsită de seriozitate. La urma urmei, cosmosul pare un complex suficient de complicat și greu de înţeles pentru a cere o explicaţie.

Chiar și în urma înlocuirii, de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a termenului „distanţare socială” cu „distanţare fizică”, oamenii resimt reminiscenţele unei îndepărtări sociale.

Răzbunarea este o capcană în care cei înţelepţi nu cad, spune proverbul într-o manieră diplomată. Și totuși, a răspunde cu aceeași monedă este o practică des întâlnită.

Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă atât părinţii, cât și profesorii este aceea de a-i ajuta pe copii să rămână motivaţi, astfel încât să-și menţină atenţia concentrată, să continue când dau de greu, să meargă înainte și să finalizeze ce au început.

În era digitală, strălucirea albastră a unui ecran devine tot mai ușor surogat pentru activităţile specifice copilăriei, de la jocul cu păpuși sau mașinuţe...

De-a lungul ultimului deceniu și jumătate, diferite dispute legale au adus când și când în atenţia unor segmente de public chestiunea responsabilităţii sociale a companiilor Big Tech de a controla fluxul de informaţie de pe canalele lor. Însă, la jumătatea lunii ianuarie 2021, oameni de toate culorile ideologice au avut dovada incontestabilă că deciziile giganţilor...

De curând am urmărit o emisiune TV în care invitatele, profesoare și psihoterapeute, fiind întrebate despre idealul de feminitate în lumea contemporană, au lansat o opinie ce mi-a părut stranie: aceea potrivit căreia un astfel de ideal nu ar mai fi reperabil sau nu și-ar mai găsi rostul, astăzi...

Dacă Dumnezeu există, de ce aș conta eu pentru El?

S-a împământenit în spaţiul nostru cultural zicala: „Bătaia e ruptă din Rai.” De unde vine această idee și, mai ales, este cu adevărat bătaia „ruptă din Rai”?

În urmă cu câţiva ani am avut bucuria de a cunoaște o tânără pricepută la toate. Deși avea puţin peste două decenii, era expertă în bucătărie, pasionată de curăţenie, atentă la nevoile copiilor, obișnuită cu munca în agricultură și cu creșterea animalelor, capabilă să susţină un discurs articulat în domeniul ei de activitate. Faptul că...

Se spune că, pentru a crește un copil, este nevoie de un sat. Dovadă că înţelepciunea populară admite demult, și cu îngăduinţă, că dezvoltarea unui om necesită aportul întregii comunităţi. Ce aduce valoros comunitatea, mai ales atunci când comunitatea în speţă este cea știinţifică?

Cauza discutabilă, cu varianta latinească cum hoc ergo propter hoc, vizează eroarea prin care cineva consideră că un anumit fenomen este cauza producerii altuia numai pentru că s-a produs împreună sau în același timp cu acesta și, eventual, pentru că simultaneitatea celor două s-a repetat atât cât să se suspecteze că este vorba de o...

A fost odată ca niciodată o vreme în care cuvântul parenting mă făcea să oscilez între o privire dată peste cap și un ridicat din umeri. Era vremea în care șapte ore de somn pe noapte, în locul celor minimum opt, aveau potenţialul destabilizator al unui uragan și în care glasurile cristaline ale copiilor din...

Ne folosim experienţa și cunoștinţele pentru a înţelege ceea ce ne e necunoscut sau inaccesibil. Suntem atrași de tipare și judecăm lumea prin prisma a ceea ce deja ne este familiar. Însă, din dorinţa de a înţelege mai repede unele lucruri, tragem adesea concluzii fără a avea la bază dovezi suficiente. Astfel cădem în capcana...

„Felul în care interacţionăm cu interiorul nostru determină totul: fiecare aspect al modului în care iubim, trăim, ne creștem copiii și conducem mașina.” (Susan David)

Faptul că suntem înzestraţi cu capacitatea de a anticipa (cel puţin unele dintre) rezultatele activităţilor noastre este fără îndoială o binecuvântare. Putem anticipa însă și evenimente puţin sau deloc probabile, din teamă sau precauţie exagerată, ceea ce ne împinge în braţele unei erori de argumentare comune, cea a pantei alunecoase.

„Stă în puterea fiecărui om să aleagă subiectele care îi ocupă gândurile și îi modelează caracterul. Adevărata disciplină a vieţii este constituită din lucrurile mici. Educarea gândurilor este esenţială.“[1]

De vorbă cu pastorul Cristian Modan, profesor de religie și capelan la Liceul Teoretic „Mihai Ionescu”, din București, am vrut să aflăm cum îi învăţăm pe cei mici să comunice cu Dumnezeu.

Într-o discuţie argumentativă, fiecare parte implicată trebuie să-și poată expună punctul de vedere fără constrângeri, discriminare sau interferenţe. Aceasta este, de altfel, o premisă importantă în încercarea depășirii diferenţelor de opinie. În practică însă, adesea lucrurile sunt departe de acest ideal. Interlocutorii nu doar că nu-și respectă dreptul la liberă exprimare, dar apelează și la...