Analize

Cea mai mare și mai disperată trebuinţă a omului și a lumii de azi nu este acea schimbare care își pierde puterea cu trecerea timpului, ci aceea care duce la transformarea în Binele permanent. Factorul determinant în atingerea destinaţiei pe care o alegi este direcţia în care privești în timpul procesului schimbării și transformării. Unde...

„Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat în şcoală.“ (Albert Einstein) Nu știu alţii cum sunt, dar în fiecare...

Au trecut șapte ani de atunci, însă un paragraf întreg dintr-un material scris de jurnalistul Cristian Delcea după o vizită la Centrul de îngrijiri paleative „Sfânta Irina” îmi este la fel de proaspăt în minte de parcă l-aș fi citit ieri. Este un paragraf care descrie speranţa exact așa cum este ea: concretă și evazivă...

„Uneori, ca părinte, vrei doar să fii invizibil. Rudele sunt cu ochii pe tine. Profesorii, la fel. Nu este vorba doar despre problema copilului, ci despre cât de bine se descurcă părintele. Te întrebi mereu: «Ce am făcut pentru a avea un așa copil?»”.

Încrederea este principala valută a epocii în care trăim, iar oamenii par să își schimbe mai rapid decât în trecut direcţiile în care o investesc. Cum este influenţată viaţa noastră de credinţă de modul în care ne raportăm în general la încredere?

Din timp în timp, România își afișează consternarea (prin protestele cetăţenilor, declaraţiile instituţiilor și condeiul jurnaliștilor) faţă de evenimentele dramatice care au loc în propria-i curte, chiar dacă ele se derulează de ani și ani de zile, înainte ca să devină subiect de știre.

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

Îndatorarea a devenit condiţia sine qua non a unui prezent îndestulat, care se livrează consumatorului cu o singură clauză: aceea a amanetării viitorului. De aceea, mulţi spun că a fi creștin și a fi dator sunt două atribute care se exclud reciproc.

Deși un imn popular descrie cerul de deasupra orașului brazilian Porto Velho ca fiind veșnic albastru, orașul, la fel ca o mare parte din bazinul Amazonului, a fost învăluit într-o perdea densă de fum, zilele acestea. Și Sao Paolo, cel mai mare oraș al ţării, s-a cufundat în întuneric în miezul zilei, preţ de o...

Nimic din ce trăia în America nu era ca în visul ei, cu excepţia casei angajatorilor săi, care arăta exact ca în calendarul adus de tatăl ei la întoarcerea din război. Uneori, izbucnea în plâns chiar și la masă, pentru că, atunci când ești mamă, ai vrea să împarţi tot ce e mai bun cu...

La 1 iulie, Biserica Ortodoxă comemorează vieţile sfinţilor mucenici Cosma și Damian. Cultul lor stârnește și astăzi fascinaţie și stupoare și, nu de puţine ori, aduce cu el multe întrebări. Pentru a înţelege despre ce e vorba vă invit la o călătorie în timp, în forumul roman din capitala fostului imperiu.

Pe 13 mai 2019, Ted Wilson, președintele Organizaţiei Mondiale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, cerea comunităţii mondiale de credinţă să se roage pentru adventiștii din Burundi care se confruntau cu probleme serioase în privinţa respectării libertăţii religioase – 23 de membri din conducerea bisericii fiind arestaţi fără a fi încălcat vreo lege penală.

„Era întuneric în burta lupului.” Asemenea unui chef-bucătar care reinterpretează o mâncare tradiţională pentru un restaurant urban cu preţuri piperate, scriitoarea Margaret Atwood le propunea cursanţilor de la masterclass-ul ei o reinterpretare a poveștii „Scufiţa Roșie”, pe măsura celor mai actuale gusturi și abilităţi de atenţie: o Scufiţă care trăiește în prezent.

În copilărie, dar și în studenţie, mă gândeam că viitorul meu n-ar putea avea decât siluetă urbană. Nu puteam ști cât de adânc mi se dăltuise în suflet scânteierea muntelui din faţa casei, nici cât de îndrăgostită eram, în cotloanele sufletului, de ţârâitul somnoros al greierilor, de serile cu parfum de caprifoi, de uliţele străjuite...

Când fondatorii spitalului universitar din Loma Linda (California, SUA) i-au așezat temelia, scopul lor era unul oarecum paradoxal. Creștini până în măduva oaselor, și adventiști pe deasupra (adică animaţi de credinţa că Hristos va reveni foarte curând pentru a încheia această istorie și a le deschide celor mântuiţi porţile veșniciei), ei au construit un ecou...

Un val de măsuri legislative luate împotriva proliferării tratamentelor homeopate a devenit recent vizibil în Europa. Alături de Franţa și de Germania, Spania este ţara care a contribuit cel mai recent la eforturile de înăsprire a reglementărilor pe baza cărora un produs ajunge să fie vândut ca medicament.

„Se spune că tăcerea este de aur, dar pentru mine a fost ceva teribil”, își începe povestea Peter Tirrela, întorcându-se în timp, la copilăria sa din anii '70. Prins între două modele de disciplinare antagonice, băiatul de altădată a decis că nu e nimic mai dureros decât pedeapsa care taie căile de acces ale vinovatului...

Atunci când exercitarea controlului absolut asupra cetăţenilor este văzută drept singura cale spre progres, religia se prezintă ca o forţă retrogradă care trebuie oprită negreșit. Vechiul refren comunist este extrem de actual în Republica Populară Chineză, aflată permanent în război cu Occidentul și valorile lui, între care cea mai temută este creștinismul. Măsuri guvernamentale recente...

Scenariul în care Dumnezeu este judecător, iar creaturile sunt supuse judecăţii Sale se încheie, în Scriptură, cu happy-end pentru toţi iubitorii dreptăţii. Dar cum s-ar finaliza situaţia în care Dumnezeu este inculpat într-un proces instituit de creaturile Sale? Happy-end pentru cine?

Crimele de la Caracal, care au răvășit întreaga ţară și al căror ecou a răzbătut până în presa străină, au readus în prim-plan un subiect despre care se discută arareori în societate, cel al copiilor care dispar, fără ca nimeni să-i mai găsească și să-i aducă acolo unde le e locul: în braţele părinţilor.

„Orice om ar trebui să încerce să își ia vacanţă timp de o lună într-un an, fie că îi place, fie că nu.” (William James)