Creștinism

Statistic, românii par să fie foarte religioși. Sociologii confirmă cu date ceea ce nu mai constituie o surpriză pentru nimeni. Însă un sondaj IRES evidenţiază niște contradicţii care, analizate pe fond, demonstrează că religiozitatea românilor, deși pare solidă, se clatină în anumite privinţe.

Evanghelicii dau un nume rău credinţei, este concluzia multor publicaţii americane, după tragedia de la protestul din Charllotesville, când un adept al teoriei supremaţiei rasei albe a intrat cu mașina într-un grup de contramanifestanţi, omorând o persoană. Urmarea imediată a fost că mai toţi consilierii lui Trump pentru mediu de afaceri și-au dat demisia, după...

„Religia este ce am eu în suflet. Ce este acolo, nu-ţi poate lua nimeni. Dar în spaţiul public trebuie să ne conformăm...“

Deși poate părea ciudat, în mod special pentru cei care locuiesc într-o ţară democratică, la ora actuală există în lume 30 de ţări în care șefii de stat sunt obligaţi să aibă o anumită afiliere religioasă.

Între „totul se întâmplă cu un scop” și „nimic nu se întâmplă degeaba” există o diferenţă care multora li s-ar putea părea insesizabilă. Însă tocmai de această diferenţă insesizabilă pare să depindă sănătatea spirituală a celor care cred că există un Dumnezeu la cârma tuturor lucrurilor.

Roger și Kathy Hernández, coordonatori de misiune pentru zona de sud-est a Statelor Unite, sunt de cele mai multe ori împreună, o familie dinamică, cu un entuziasm contagios. Rareori îi găsești în biroul lor din apropiere de Atlanta – ei fie instruiesc pe alţii pentru misiune, fie sunt direct angajaţi în evenimente publice. Adesea tema...

Întotdeauna mi-am imaginat că bunăstarea, perspectivele luminoase, o sănătate bună și un scop clar în viaţă tind să nu genereze foarte des întrebări cu privire la sensul vieţii.

„Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu știu: cei ce nu știu mai amarnic ca cei ce știu. Flămândul își închipuie că umblă după pâine: dar îi e foame de Tine; însetatul crede că vrea să bea apă: dar îi e sete de Tine; bolnavul se mângâie că râvnește sănătate: dar boala lui...

Mai mulţi lideri creștini s-au întâlnit săptămâna trecută cu președintele american pentru a se ruga și a citi Biblia împreună. Una dintre doleanţele lor a fost aceea de a-l ruga ca programele administraţiei să îi aibă în vedere în mod special pe cei săraci.

Relatările despre convertire îmbracă de obicei forma unui documentar de război ideologic. Două sisteme de valori se luptă pe frontul sufletesc și una câștigă. În povestea lui John și a Delilei Glick însă, mai inspiratoare decât bătălia este loialitatea omului faţă de propria conștiinţă și faţă de Dumnezeul care nu poate fi închis între pereţii...

Predicatorii sunt rugaţi destul de rar să-şi adapteze mesajele pentru cei mai tineri dintre ascultători. Însă un pastor american afirmă că această schimbare este un exerciţiu benefic nu doar pentru tineri, ci şi pentru pastori.

Rwanda, cândva supranumită Elveţia Africii, a devenit un alt nume pentru genocid, pentru dezlănţuirea nimicitoare a urii și resentimentelor, pentru o manipulare criminală la scara naţională. Dar mai puţin cunoscut este miracolul iertării și reconcilierii între vrăjmașii de moarte din 1994.

O viaţă împlinită e construită pe temelia credinţei și a dorinţei de a imita caracterul lui Dumnezeu, într-o lume conceptualizată în jurul adevărului.

Deşi rugăciunea a făcut parte din ritualurile din multe tradiţii spirituale, ştiinţa a început să valideze relativ recent faptul că rugăciunea este eficientă într-o serie de afecţiuni fizice, de la temperarea mâniei şi a comportamentului agresiv, până la infertilitate şi cancer. O afirmă numeroase studii şi o confirmă altele, iar în prezent medicii recomandă rugăciunea...

De câteva ori pe an, cu ocazia sărbătorilor creștine, se discută mai mult despre ceea ce cred sau sunt creștinii. Din multitudinea de mesaje sau aprecieri, se remarcă și asocierea din ce în ce mai strânsă a creștinismului cu amabilitatea. Deși deloc greșită, această asociere este privită de unii creștini ca o diluare a mesajului...

Cu toţii am trecut prin momente de reverie, când ne-am imaginat cum ar fi dacă ne-am întâlni faţă în faţă cu vreun politician sau persoană oficială cu care nu suntem de acord (cel puţin). Ce i-am spune? Ce i-am face? Am încerca să o convingem în mod civilizat că greșește? Sau doar ne-am exprima liber...

Să te scufunzi în întuneric, după ce 14 ani te-ai bucurat de tot spectacolul de har și de frumuseţe în care e scăldată lumea noastră, poate fi debutul unei tragedii. Sau poate fi momentul în care începi să deslușești, nuanţă cu nuanţă, splendoarea unei realităţi pe care ochii sănătoși o ratează atât de frecvent.

„Unde este Dumnezeu?” este întrebarea dramelor inexplicabile. Atunci când această întrebare macină și gândurile unui înalt cleric, tendinţa firească ar fi să spunem că ceva nu se leagă.

Poveștile de viaţă și credinţă sunt mereu impresionante pentru că presupun gesturi uimitoare și transformări de care noi nu ne credem capabili. În mod sigur nici Albert Edward Horsley („Harry Orchard”) nu se credea capabil, când treaba lui era să asasineze oameni.

Deși între creștinism și industria cinematografică nu a fost de-a lungul vremii o relaţie chiar cordială, creștinii nu ar trebui să se retragă din industria divertismentului, ba chiar ar trebui să fie încurajaţi să lucreze în acest domeniu, susţine Stephan Schultze, directorul executiv al departamentului de arte cinematografice din cadrul Universităţii Liberty.

The New York Times a relatat recent despre o situaţie oarecum inedită pe străzile bombardate din estul Ucrainei. Este povestea din spatele unor Biblii care sunt oferite precum pâinea caldă și care oferă suportul necesar unor oameni a căror viaţă a fost distrusă de ura înveșmântată în culori politice.