Istoria creștinismului

În timp ce copiii şi adulţii din Occident se pregăteau cu fervoare pentru sărbătoarea de Halloween, luteranii din Germania, dar şi creştinii protestanţi din întreaga lume pregăteau o altă sărbătoare, a unui moment ce a schimbat definitiv istoria lumii: aniversarea a 495 de ani de la începutul reformaţiunii propuse de Martin Luther.

După Iisus, adică în epoca numită „după Hristos - d.Hr.”, istoria omenirii nu s-a confundat cu istoria creştinismului şi, după cum se ştie, nu...

Reforma protestantă a fost un râu tumultuos, a cărui curgere a început să devină vizibilă în 1517. O contribuţie semnificativă la această erupere au avut-o afluenţii săi – mișcările (pre)reformatoare: valdenzii, albigenzii, lolarzii, husiţii etc., adevărate izvoare ale curentului principal protestant, care a preluat forţa lor în curgerea lui prin istorie.

Mișcarea penticostală, apărută la începutul secolului al XX-lea, încheie lanţul principalelor mișcări numite „neoprotestante“ în România (alături de Biserica Baptistă, de „Mișcarea Fraţilor“, din care își revendică originile creștinii după Evanghelie din România, și de Biserica Adventistă).

„Dar cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!”(Iacov 4:17)

Aproximativ 100 de milioane de creștini vor dispărea din Europa anului 2050. Iar musulmanii vor fi religioșii cu cea mai rapidă creștere, la nivel mondial, egalând procentual numărul creștinilor. Aceasta este previziunea făcută de think tank-ul Pew Religion and Public Life, cu ocazia publicării celui mai recent studiu al său.

Indiferent ce se spune despre valoarea de predicţie a cuvintelor atribuite tradiţional lui Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, cert este că, după consumarea a aproape două decenii din acest secol, nu știm cu adevărat încotro ne îndreptăm.

Spre sfârșitul anului 2013, pe holurile Universităţii din București și prin publicaţiile centrale se anunţa lansarea unei cărţi la Librăria Eminescu ce se dorește revoluţionară în privinţa înţelegerii creștinismului și a istoriei lui: „Făuritorul de mituri – Pavel și născocirea creștinismului”, de Hyam Maccoby.

Din dorinţa de a-și asigura moștenitor la tron, Henric al VIII-lea a provocat un efect de domino care, în cele din urmă, avea să schimbe faţa Americii și a lumii.

Acesta este al cincilea și ultimul articol din seria Creștinii și instinctul persecuţiei. Primele patru articole se află în ediţiile revistei Semnele timpului din lunile iulie-octombrie.

Odată apus Regimul Terorii, descreștinarea Franţei a scăzut în intensitate, deși creștinismul a fost privit în continuare ca o religie cu potenţial subversiv.

O carte de 516 pagini, scrisă în latină, în mai puţin de un an, de un francez de 26 de ani. Publicată în Elveţia și dedicată regelui său francez, de care fugea. Este vorba despre cea mai semnificativă lucrare teologică a Reformei.

Subiectul acesta pare o răscolire prin gunoaie pentru asigurarea supravieţuirii. Cui îi mai pasă astăzi de protestul protestant? Anticatolicismul, ca și antiprotestantismul sunt atitudini naturale și legitime cultural, care pot fi evaluate după motivaţie, spirit și conţinut – aspecte aparent obscure, dar care devin foarte transparente în faptă.

Există multe forme de intoleranţă religioasă şi, de-a lungul secolelor, multe religii au fost persecutate. Cu toate acestea, în lumea apuseană, persecutarea creştinilor de către creştini, în special în timpul celor două secole de după Reformă, reprezintă episodul cel mai important, cu puternice influenţe asupra relaţiilor dintre diferitele popoare şi confesiuni, sau religii, până în...

Atât diversitatea religioasă, cât și conceptul de libertate religioasă din Statele Unite moderne au la bază reforma religioasă din Anglia, graţie colonizării Americii de Nord de către englezi.

Biserica Evangelică din Germania a marcat Ziua Reformei cu moduri creative de a promova mesajul lui Martin Luther, şi anume că harul lui Dumnezeu le este oferit tuturor oamenilor.

Peste câteva săptămâni vom intra în 2017. Va fi anul în care protestanţii vor sărbători 500 de ani de la începutul Reformei. Dar nu doar ei vor sărbători, ci și catolicii. Vizita recentă a papei Francisc în Suedia a fost doar ultimul eveniment dintr-un șir de alte asemenea evenimente pregătitoare. Un vânt al reconcilierii bate...

Nu există probabil niciun grup în întreaga istorie creștină care să fi fost atât de nedrept judecat ca anabaptiștii.

Martin Luther credea că știe precis ce așteaptă Dumnezeu de la el și, în strădania lui neobosită de a-I face pe plac, ajunsese – culmea – să Îl urască.

Biserica baptistă a adus contribuţii semnificative asupra vieţii religioase, prin însușirea principiului separarării bisericii de stat și a principiului libertăţii religioase.

Timp de zece ani, Luther a citit Biblia de două ori pe an. Prima lui Biblie era aşa de citită, încât el „cunoştea ce era pe fiecare pagină şi ştia unde putea fi găsit orice pasaj”[1]. Martin Luther este cel mai sonor nume în lista celor care au produs Reforma și au dus studierea Bibliei...