Reforma protestantă | Fluviul care străbate tot pământul
Reforma protestantă a fost un râu tumultuos, a cărui curgere a început să devină vizibilă în 1517. O contribuţie semnificativă la această erupere au avut-o afluenţii săi – mișcările (pre)reformatoare: valdenzii, albigenzii, lolarzii, husiţii etc., adevărate izvoare ale curentului principal protestant, care a preluat forţa lor în curgerea lui prin istorie.
Reformele „pe hârtie” umflă deficitul bugetar al României
Impedimentele de ordin politic și social în aplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor ar putea face ca deficitul bugetar din acest an să depășească estimările Guvernului, avertizează Comisia Europeană (CE), într-un raport asupra Programului de Convergenţă al României, pentru perioada 2009-2012.
„Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.” Cum rămâne?
Indiferent ce se spune despre valoarea de predicţie a cuvintelor atribuite tradiţional lui Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, cert este că, după consumarea a aproape două decenii din acest secol, nu știm cu adevărat încotro ne îndreptăm.
Dominoul lui Henric
Din dorinţa de a-și asigura moștenitor la tron, Henric al VIII-lea a provocat un efect de domino care, în cele din urmă, avea să schimbe faţa Americii și a lumii.
A fost creștinătatea medievală cu adevărat creștină? Recenzie de carte
Singura întâlnire consemnată între Iisus și greci a fost cu puţin înainte de răstignirea Sa.
Religiile lumii, așa cum le lăsăm generaţiei următoare
Aproximativ 100 de milioane de creștini vor dispărea din Europa anului 2050. Iar musulmanii vor fi religioșii cu cea mai rapidă creștere, la nivel mondial, egalând procentual numărul creștinilor. Aceasta este previziunea făcută de think tank-ul Pew Religion and Public Life, cu ocazia publicării celui mai recent studiu al său.
Dosarul ecumenismului: Unitatea bisericească și „teroarea istoriei” (religioase) medievale (II)
Secolele tulburi care au urmat Marii Schisme, din 1054, și climatul similar din interiorul bisericii creștine au făcut loc treptat unor mutaţii profunde în...
William Wilberforce | „Plevușca“ a înghiţit caracatiţa
Politician englez profund religios și reformator social neobosit, William Wilberforce, poreclit „Plevușca“ din cauza constituţiei sale firave, a schimbat istoria prin contribuţia sa la eradicarea completă a sclaviei în Imperiul Britanic.
Marea Schismă, marile orgolii
„Nu există în lumea de azi alte două biserici care să-i semene atât de mult și în același timp să fie atât de adverse precum Biserica Orientală, sau Greacă, și cea Occidentală, sau Romană.” Philip Schaff
Biblia din care a citit Shakespeare
Cei care au tradus Biblia nu și-au imaginat că avea să fie tipărită în peste un miliard de exemplare sau că ar fi relevantă chiar și în „era social media".
Capodopera teologică a Reformei
O carte de 516 pagini, scrisă în latină, în mai puţin de un an, de un francez de 26 de ani. Publicată în Elveţia și dedicată regelui său francez, de care fugea. Este vorba despre cea mai semnificativă lucrare teologică a Reformei.
Mișcarea ecumenică și rugăciunea lui Iisus
„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21)
Unitate în/sau diversitate?
Astăzi, la exact 500 de ani de la protestul lui Luther, Biserica Catolică și cea Luterană au semnat un act care consfinţește reunirea celor două biserici. Papa Francisc devine liderul spiritual al bisericii unite.
De la Ierusalim la Roma
„Roma a devenit, cu bune și cu rele, Ierusalimul creștinismului, iar dealul Vaticanului, Golgota vestului. Crucea a fost înlocuită cu sabia, simbolul cuceririi și al puterii.”
Rege, împărat, reformator
Renașterea carolingiană trebuie înţeleasă ca o „reformare și reconfigurare a tuturor popoarelor de sub domnia lui Carol, în vederea creării unui teritoriu creștin în structurile sale instituţionale, conduita morală și convingerile personale.“
Sfântul care Îl ura pe Dumnezeu
Martin Luther credea că știe precis ce așteaptă Dumnezeu de la el și, în strădania lui neobosită de a-I face pe plac, ajunsese – culmea – să Îl urască.
Biserica metodistă | Metodismul în căutarea sfinţeniei
Biserica metodistă a pus accentul pe sfinţirea practică și pe misiune, aceste aspecte fiind unele necesare și în creștinismul contemporan.
Creştinii şi instinctul persecuţiei (III): Dragoste complicată
Al treilea dintr-o serie de cinci articole care analizează istoria persecuţiei creştine de la Constantin cel Mare până la sfârşitul secolului al XVII-lea.
Învăţăturile lui Jean Calvin | Calvinismul
Învăţăturile lui Jean Calvin influenţează până astăzi o parte a protestantismului, ajutând la transformarea societăţii medievale într-una modernă.
Scrisori incredibile despre Ian Hus | Recenzie de carte
Pentru cartea „Scrisori incredibile despre Ian Hus“ îţi trebuie rezistenţă emoţională ca să ajungi la capătul lecturii, pentru că relatarea de tip reportaj te poate afecta.
Rușinea (anti)catolicismului
Subiectul acesta pare o răscolire prin gunoaie pentru asigurarea supravieţuirii. Cui îi mai pasă astăzi de protestul protestant? Anticatolicismul, ca și antiprotestantismul sunt atitudini naturale și legitime cultural, care pot fi evaluate după motivaţie, spirit și conţinut – aspecte aparent obscure, dar care devin foarte transparente în faptă.
