Secularism

Profilul religios al Europei a trecut în ultimele decenii prin schimbări monumentale. Însă refrenul: „Ne secularizăm de la o zi la alta!” nu reușește să reprezinte realist evoluţia varietăţii modelelor de religiozitate din ţările europene. Europa nu este un monolit, iar asta face ca destinul religiei pe continent să fie de fapt o pluralitate de...

„Ni se tot spune că religia, indiferent de imperfecţiunile ei, măcar insuflă moralitate. Există dovezi concludente, de oriunde, că se întâmplă contrariul, de fapt, credinţa determinându-i pe oameni să fie mai răi, mai egoiști și, poate mai presus de toate, mai proști.” (Cristopher Hitchens)

Anul 2017 este un an special pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Și nu doar prin numărul record, 113.000, de evenimente evanghelistice pregătite să se desfășoare pe tot globul, ci mai ales prin forma pe care acestea o vor lua.

„Americanii sunt oameni profund religioși, iar americanii atei nu fac excepţie de la regulă. Vest-europenii sunt profund seculari, iar vest-europenii creștini nu fac excepţie de la regulă.” Cu această radiografie memorabilă, The Atlantic analiza un studiu privind identitatea creștină în Europa de Vest.

Marriott International, cea mai mare companie hotelieră, a decis recent să scoată materialele religioase, precum Biblia și Cartea lui Mormon, din noile sale hoteluri, Moxy și Edition.

Este Cehia cea mai secularizată ţară din lume? Un analist de la The Guardian, scrie în ediţia electronică a ziarului că nu.

Statele Unite au fost, de-a lungul timpului, excepţia încăpăţânată de la regula care spunea că secularizarea este viitorul în ţările industrializate. Ultimii ani au venit însă cu tot mai multe dovezi că Statele, cândva un bastion al credinţei în timpuri de prosperitate, se desprind de creștinismul strămoșesc.

Trei din cinci adulţi (62%) din Marea Britanie au declarat că au convingerea că o anumită formă a miracolelor este posibilă în zilele noastre, iar aproape jumătate (43%) dintre respondenţi au admis că s-au rugat pentru o minune la un moment dat în viaţa lor, au arătat cercetătorii într-un studiu comandat de BBC.

În general, tinerii sunt tot mai puţin religioși decât bătrânii și este tot mai puţin probabil ca persoanele cu vârsta sub 40 de ani să se identifice cu o religie, să creadă în Dumnezeu sau să se angajeze într-o varietate de practici religioase.

După „Noe”, Hollywood-ul readuce în atenţia cinefililor un film inspirat din realitatea creștină. „Raiul este real” reprezintă povestea unui fiu de pastor în vârstă de patru ani dintr-un mic oraș din statul Nebraska care pretinde că a vizitat Cerul în timpul unei intervenţii chirurgicale. Subiectul a devenit scenariul filmului care a fost lansat în cursul...

Dacă America ar fi o ţară din vestul Europei, tablouri precum imaginea lui Trump acoperit de mâinile pioase ale liderilor creștini born-again care se rugau pentru succesul lui la eventuala cârmă a ţării ar fi o icoană a oportunismului, blamată de societate.

Pulsul religiei creștine se ia în Statele Unite. Așa este de mult regula, fiindcă, spre deosebire de statele europene secularizate, America a rămas legată de Dumnezeu, cel puţin la nivel statistic, în procesul dezvoltării ei. Astăzi însă și statisticile indică o transformare profundă a peisajului american religios, unică în istoria ţării, dar intuită deja din...

Numărul creștinilor care cred în Dumnezeu se diminuează în Germania, deși aproape 45 de milioane de germani sunt membri ai bisericii, arată un nou sondaj realizat de Kantar Public Institute.

De la 98% creștini la majoritate nereligioasă, noul context religios din Germania s-a făcut remarcat la începutul lunii aprilie, când s-a anunţat pentru prima dată în istoria măsurătorilor că persoanele neafiliate religios (atei/agnostici) sunt mai numeroase decât credincioșii creștini.

Europa, cândva sursa celor mai mulţi misionari creștini, a ajuns în postura de a fi evanghelizată de misionari sosiţi din ţări considerate cândva „zone albe” ale creștinismului.

Lumea se schimbă pe repede înainte. Ritmul dezvoltării tehnologice și relativizarea valorilor sociale ne-a schimbat discursul despre lume și societate, ne-a schimbat conversaţiile cu cei de lângă noi, aducând noi înţelesuri conceptelor cu care operam până acum. Nimic nu este prea sacru pentru a scăpa de această „recalibrare”, nici măcar conversaţiile despre Dumnezeu.

Deși sărbătoarea Crăciunului nu este de sorginte biblică și nu exista în timpurile bisericii primare, majoritatea creștinilor din toată lumea o ţin ca aducere-aminte a miracolului nașterii lui Iisus Hristos. Însă relevanţa religioasă a sărbătorii este în scădere în lumea occidentală, pe măsură ce numărul celor care aparţin unei biserici scade, iar analfabetismul biblic crește.

De-a lungul timpului, mulţi sociologi, printre care Marx, Compte sau Durkheim, au postulat că, pe măsură ce societăţile evoluează, știinţa și raţiunea vor înlocui orientarea către religie, teologie și misticism a societăţilor timpurii. Însă un studiu publicat în American Sociological Review arată că nevoia de Dumnezeu nu a murit nici până în ziua de azi.

Americanii și în special evanghelicii sunt destul de confuzi în legătură cu crezul lor religios, ba chiar susţin vechi erezii care au apărut în primele secole ale creștinismului, arată un sondaj efectuat de organizaţia Ligonier Ministries.

Este România o ţară în curs de secularizare sau în proces de reviriment religios? Și una, și alta. Acesta este însă răspunsul simplu și superficial.

Sărbătorile sunt un timp al dărniciei, în care cei uitaţi de lume se întâlnesc cu cei care vor să uite că există tristeţe și, din coexistenţa celor două nevoi, se naște un bine.