Revista

Cei care au tradus Biblia nu și-au imaginat că avea să fie tipărită în peste un miliard de exemplare sau că ar fi relevantă chiar și în „era social media".

Reforma protestantă a fost un râu tumultuos, a cărui curgere a început să devină vizibilă în 1517. O contribuţie semnificativă la această erupere au avut-o afluenţii săi – mișcările (pre)reformatoare: valdenzii, albigenzii, lolarzii, husiţii etc., adevărate izvoare ale curentului principal protestant, care a preluat forţa lor în curgerea lui prin istorie.

Pietismul a fost o mișcare de trezire spirituală în secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea și în principal în Germania și Boemia.

Una dintre bucuriile mărunte ale copilăriei mele era vizita pe care i-o făceam bunicii materne la casa din deal.

Când aveam 20 de ani, viaţa mea spirituală era ca un examen la care îmi picase subiectul pentru care nu mă pregătisem.

Să trăiești în perioade de masivă transformare socială este atât un privilegiu, cât și o provocare. În interviul lunii septembrie, dr. Ella Simmons dezvăluie ce au însemnat copilăria și tinereţea ei în timpul luptei pentru drepturi civile ale negrilor americani.

Atât pacienta, o tânără abia trecută de vârsta majoratului, cât și mama ei au răsuflat ușurate. Simptomele fetei, care păruseră a fi de cauză cardiacă, aveau alte explicaţii. Se pregăteau să plece, când mama m-a întrebat: „Fiica mea nu mai are menstruaţie de ceva timp și nu găsim cauza acestei probleme.” M-am întors spre tânăra pacientă: „Ești cumva...

Persoana lui Iisus Hristos a preocupat multe minţi de-a lungul istoriei. Indiferent dacă a trezit un spirit de admiraţie sau, uimitor, de repulsie, Iisus rămâne un chip imposibil de neglijat.

Departe de a fi un lucru simplu, dăruirea presupune administrarea inteligentă a resurselor şi disponibilitatea de a oferi celor care au mai puţin. Ce se ascunde dincolo de o persoană generoasă sau un stat darnic?

Riscând totul, Irena Sendler a salvat 2.500 de copii de la moarte. Curajul și frumuseţea caracterului ei au oferit lumii speranţa că, în faţa nedreptăţii iraţionale, vor exista mereu oameni care vor înfrunta totul pentru a-i salva pe alţii.

Ne plac certitudinile, pentru că ne fac să ne simţim protejaţi. Însă consecinţele certitudinilor greșite lovesc mai tare decât imprevizibilul.

La începutul lunii iunie 2014, o gafă uimitoare devenea aspect de dezbatere publică: în judeţul Gorj, la cererea inspectorului de specialitate, trebuia ca profesorii de religie să-i furnizeze informaţii cu privire la numărul elevilor neoprotestanţi din școli, numărul familiilor eterodoxe din localităţile judeţului, situaţia caselor de rugăciune, numele pastorului, felul și frecvenţa activităţilor de prozelitism...

„Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei, Cu trei ciobănei.” (balada populară „Mioriţa”)

Rareori religiile folosesc violenţa ca vehicul pentru mesajul lor, deși unii susţinători extremiști ai unei religii sau ai alteia ar putea recurge la violenţă ca instrument pentru propagarea și îndreptăţirea religiei respective. Noi, creștini fiind, trebuie să fim primii care să recunoască acest lucru.

Mișcările fundamentaliste, credinţele religioase extremiste și sectare, manipulările maselor de credincioși, conspiraţiile cu miză religioasă și alte astfel de ameninţări accentuează importanţa gândirii critice.1

Conceptele de libertate și diversitate religioasă din Statele Unite își au rădăcinile în mișcarea de reformă din Anglia, fiind transmise în cadrul procesului de colonizare britanică a Americii.

Informarea în domeniul medical nu este doar o problemă teoretică sau știinţifică, ci are o miză foarte mare. Preluarea de date și recomandări de...

Uneori ne ratăm ţintele pentru că în viaţa noastră există slăbiciuni, obligaţii sau obstacole care ne obstrucţionează contactul mental vizual cu reperul, cu ţinta.

Thomas Helwys a scris în 1611 cea mai timpurie mărturisire de credinţă baptistă și faimoasa sa lucrare „A Short Declaration of this Mistery of Iniquity“.

Revoluţia industrială și emanciparea femeii au accentuat spargerea nucleului familiei și dezmembrarea educaţiei nemijlocite a copiilor.

Dacă moartea părinţilor este o lovitură sub care „însăși ţesătura vieţii pare să cedeze”, îmbătrânirea părinţilor seamănă cu un hagialâc în care învăţăm să oferim mai mult decât (ne-am deprins să) primim.