Revista

Creștinismul ori este istoric, ori nu e. El pretinde că „Dumnezeu a acţionat decisiv în istorie, dezvăluindu-Se în evenimente externe, specifice, atestate în Scripturile...

Este greu să citești descrierea vieţii lui Iisus Hristos în evanghelii și să nu te întrebi ce înseamnă astăzi, pentru noi, mulţimea de vindecări supranaturale și alte minuni săvârșite de El. C. S. Lewis spunea că minunile sunt chiar inima creștinismului.

„Adevărul este că punctul de vedere al lui Dumnezeu este uneori diferit de al nostru, atât de diferit încât noi nu l-am fi cunoscut dacă El nu ne-ar fi dat o Carte.”[1] (Corrie ten Boom)

„Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?“ (Fapte 8:34).

De la Toma Necredinciosul încoace, creștinii au dorit să vadă și ei ce au văzut cu ochii lor cei care au fost lângă Iisus în momente-cheie ale misiunii Lui.

Pe 7 aprilie 2013 a fost Yom Hashoah sau Ziua Amintirii Holocaustului1. În Israel locurile de distracţie sunt închise de la apus la apus, sirenele sună prelung, iar cele șase torţe tradiţionale sunt aprinse, simbol al celor aproape 6 milioane de oameni care au pierit în timpul holocaustului.

Atât diversitatea religioasă, cât și conceptul de libertate religioasă din Statele Unite moderne au la bază reforma religioasă din Anglia, graţie colonizării Americii de Nord de către englezi.

Titlul articolului lui Daniel Burke, publicat de Religion News Service în aprilie 2013, pe marginea celei de-a 150-a aniversări a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea (1863-2013), subliniază paradoxul acestui eveniment: „La vârsta de 150 de ani, adventiștii încă se roagă pentru apocalipsă.“

Conceptele de libertate și diversitate religioasă din Statele Unite moderne își au rădăcinile în reforma religioasă din Anglia, ce a dat naștere unui creștinism fragmentat, transmis sub forma aceasta Americii de Nord prin intermediul coloniștilor englezi.

„Dacă îţi tai braţul, soţul tău te va primi înapoi?“ „Soţul meu mă iubește foarte mult.“ Așa că a început să taie. „Nu aveam nicio alternativă“.

La nivel global, depresia devine în 2020 a doua cauză de morbiditate generală globală și prima în 20301, conform prognozei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), iar unul din zece români suferă de depresie, indică statisticile OMS.

Fiecare familie visează să fie fericită. Modul în care ne gestionăm finanţele ar trebui să contribuie la îndeplinirea acestui vis. Dar cum arată realitatea unei familii fericite?

Atitudinea noastră faţă de fructe, legume și alte alimente de origine vegetală este aproape paradoxală: acestea sunt, probabil, cele mai sănătoase alimente, sunt gustoase (sau pot fi preparate astfel cu puţină îndemânare), sunt relativ ieftine, dar, cu toate acestea, majoritatea oamenilor le consumă în cantităţi mai mici decât ar fi necesar.

„Cei mai mulţi dintre cei care sunt acum în viaţă au o șansă la nemurirea personală, fizică.” Cu această propoziţie a început academicianul francez Jean Rostand (biolog și filozof, fiul scriitorului Edmond de Rostand) prefaţa cărţii Perspectiva nemuririi, semnată de profesorul de fizică și scriitorul de literatură SF Robert C. W. Ettinger (1918-2011).

Ce ar trebui să schimbăm în alimentaţie ca să slăbim? Privind în jur și ascultând, e ușor să îţi dai seama că toată lumea își dorește să slăbească.

„Tu? Grasă? Nici vorbă!”, „Cu tot respectul, era verde când am trecut eu...”. Zilnic, de pe buzele a miliarde de oameni pleacă miliarde de minciuni. O poluare morală pe care o declarăm nocivă, dar fără de care nu ne vedem descurcându-ne în viaţă.

Născut în Africa, la intersecţia dintre trei culturi (arabă, franceză și evreiască), Jacques Doukhan a crescut într-o familie de evrei. La 18 ani a descoperit Evanghelia creștină și a devenit creștin adventist de ziua a șaptea, cu bucuria că în această biserică nu a fost nevoie să-și renege rădăcinile. Adventiștii, ca și evreii, respectă ziua...

„Ai auzit ce a făcut?...“ , „Ghici ce am aflat despre noul nostru coleg!“ Și totuși, persoana care râde zgomotos și încearcă să capteze atenţia celor din jur prin informaţiile pe care le are nu este atât de fericită precum pare.

Apelul lui Ioan Botezătorul – „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia Cerurilor este aproape!” – reușea să aducă evreii „din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului” în deșertul unde predica profetul, pentru a-și mărturisi păcatele și a fi botezaţi. La două mii de ani distanţă, îndemnul „pocăiţi-vă” e îngropat sub un munte de asocieri peiorative.

Motto: „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.“(Eclesiastul 3:1)

Articolul de faţă este primul dintr-o serie de cinci, care își propune să prezinte adevăruri greu de acceptat despre alimentaţia umană. Este vorba de lucruri cunoscute la nivel teoretic, dar care penetrează doar lent și puţin viaţa noastră de zi cu zi. Dacă anumite lucruri sunt adevărate, de ce suntem atât de reticenţi la schimbare?