Social

În secolul al XIII-lea, regele Siciliei, Frederic al II-lea, a efectuat un experiment diabolic, menit să descopere ce limbă vor vorbi copii cărora nu li s-a vorbit niciodată. De fapt, înainte de a derula experimentul, regele credea că, în mod evident, va fi vorba de ebraică, greacă, latină sau arabă.

Fie că recunoaștem sau nu, viaţa ne este condiţionată de bani. Majoritatea am spune că mai degrabă de absenţa lor. Puţini sunt cei care reușesc să se smulgă de sub mirajul lor, iar și mai puţini sunt cei care și-i doresc doar pentru a-i oferi. Printre aceștia din urmă se numără și Rachel Lapierre.

Când o jaluzea neridicată devine un SOS trimis de cei obișnuiţi să trăiască singuri, dar se tem să moară în singurătate, ceva s-a modificat fundamental într-o societate care nu demult preţuia valoarea relaţiilor umane.

Una dintre bucuriile mărunte ale copilăriei mele era vizita pe care i-o făceam bunicii materne la casa din deal.

„Nici un nerv răsucit în trupul aproapelui meu/Nu produce în mine sfâşietoare atingeri”, spune un poem cunoscut, reliefând dificultatea de a rezona cu durerea celui de lângă noi. Chiar dacă suferinţa este o experienţă universală, răspundem diferit asalturilor ei, așa că nu e de mirare că, adesea, cuvinte menite să consoleze adaugă și mai multă...

Din cele circa 26-28.000 de zile (73-79 de ani) pe care le trăiește în medie o persoană, doar cel mult 10% reprezintă timpul în care efectiv decide, ca adult, ce dorește să facă. Restul timpului ni-l trăim în activităţi care în general nu pot fi evitate.

Anul Nou reprezintă pentru mulţi catalizatorul schimbărilor pentru care nu și-au făcut timp sau nu au cheltuit suficientă energie în anul precedent. Pe 1 ianuarie listele cu rezoluţii se rotunjesc promiţător, însă respectarea lor – în devălmășia de probleme și de termene cotidiene – degenerează uneori într-un adevărat supliciu. Statisticile arată că, încă dinainte de...

Cei care vor atinge succesul în cele din urmă nu doar că le vor spune altora adevărul, dar și-l vor spune lor înșiși.

Mă consider o persoană onestă. Și totuși, atunci când mi se pune o întrebare foartă simplă, „Ce mai faci?”, mă simt tentată să răstălmăcesc adevărul.

Perspectivele asupra noastră ca indivizi, asupra lumii și chiar asupra lui Dumnezeu pe care le-am căpătat în copilărie devin credinţe care filtrează și direcţionează alegerile pe care le facem ca adulţi. Unele dintre aceste credinţe ne ajută. Altele nu. De fapt, de multe ori, blocajele de care ne lovim în viaţa de adult sunt pricinuite...

Amestecul de sentimente prin care trece o familie atunci când așteaptă un copil este minunat și înfricoșător, deopotrivă.

Mărturisesc, am fost un copil bolnăvicios. Dacă nu făceam o simplă răceală, atunci cu siguranţă mă luptam cu ceva mai extravagant, cum ar fi tusea convulsivă sau bronșita.

În planul sănătăţii și al bunăstării, există puţine lucruri care să întruchipeze principiul „nu există niciun câștig dacă nu există durere” așa cum o fac revigorantele băi cu gheaţă. Practica nu e deloc comodă – o îndepărtare abruptă de confortul pe care îl aduc dușurile cu apă caldă – dar tocmai disconfortul pe care îl...

Vârtejul de activităţi și termene-limită în care ne aruncă viaţa de adult ne face adesea refractari la apropiere. Abandonăm vechi prietenii și neglijăm construirea de noi relaţii, până când, inevitabil, vine și ziua în care începem să ne simţim apăsaţi între zidurile de singurătate pe care le-am ridicat cu mâinile noastre.

Numărul persoanelor singure a crescut vertiginos în ultimele decenii în aproape 40% dintre ţările lumii. Deși unii se plâng de discriminarea economică la care sunt supuși, mulţi dintre cei care au ales acest stil de viaţă cred că sunt în posesia unui loz câștigător în alte segmente ale vieţii lor.

Sunt locuri care rămân în suflet alături de oameni şi amintiri dragi. Şi de fiecare dată când te întorci la ele, este imposibil să nu retrăieşti măcar o parte din momentele care te-au convins să le păstrezi în inima ta.

„Felul în care le vorbim copiilor devine vocea lor interioară.” (Peggy O’Mara)

Nu o vede nimeni, pentru că se ascunde și apasă cu greutate în interior, până reușește să te convingă că viaţa nu valorează mare...

„Un cititor trăiește o mie de vieţi înainte de a muri, a spus Jojen. Omul care nu citește niciodată nu trăiește decât una.” (George R.R. Martin)

„Era odată un Om care trăia în Ţinutul Rarităţii. După multe aventuri și o lungă călătorie prin Știinţa Economică, s-a întâlnit cu Societatea de Abundenţă. S-au căsătorit și au avut o mulţime de nevoi.” (Jean Baudrillard)

Sunt momente în care simţim că viaţa e grea şi că unele provocări sunt peste puterile noastre. Dacă privim însă în jurul nostru, la oameni precum Ben Underwood, realizăm că suntem prea puţin conştienţi de darurile pe care le-am primit, dar şi de puterea imensă de a ne bucura de viaţă chiar şi atunci când...