De ce ne pierdem prietenii?
„A merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge singur prin lumină.” (Hellen Keller)
Pentru o viaţă împlinită
„…ceea ce contează nu e sensul vieţii în general, ci mai degrabă sensul specific al vieţii omului la un anumit moment…” (Viktor E. Frankl)
Relaţii pentru o viaţă fericită
Ea este o pensionară care locuiește vizavi de mine, însă rareori ne întâlnim. Ani la rând a stat în casă din cauza numeroaselor probleme grave de sănătate cu care se lupta.
Mai rea decât moartea: depresia. Mai rău decât depresia: cel care o judecă
Rușinea celor care suferă de depresie nu este nepărat un rezultat direct al bolii ci, mai degrabă, este o povară în plus pe care cei din jur o adaugă la boală prin lipsa lor de compasiune și prin verdictele ignorante. Nimeni nu ar trebui să își distrugă ani întregi din viaţă de teama că ceilalţi...
Dragostea nu renunţă
Iubim oamenii pentru ceea ce sunt. Există însă un fel de dragoste prea înaltă ca să-i putem cuprinde cu adevărat toate nuanţele, un fel de dragoste care se manifestă faţă de oameni indiferent de ceea ce sunt sau au devenit. O astfel de dragoste rezumă frumos povestea lui Ian și a Larissei.
Fericirea care vine de unde nu o aștepţi
Amestecată în mulţimea care traversa o stradă aglomerată din Tokyo, mă simţeam invizibilă. Unii oameni vorbeau cu prietenii lor. Alţii erau cu ochii în telefon. Nu era nimeni căruia să-i pese de mine.
Invazia gândurilor care ne amână fericirea la nesfârșit
Slaba concentrare a minţii asupra a ceea ce trăim într-un moment anume are darul de a umbri fericirea unei zile, chiar și atunci când subiectul gândurilor călătoare e unul cât se poate de agreabil.
Scăpare din lunga iarnă interioară
Am crescut în Finlanda, într-un orășel numit Kivijärvi, într-o familie adventistă minunată. Încă din anii adolescenţei, am început să am frământări și lupte legate de chestiunea fericirii.
Singura moarte care poate fi evitată
„Dacă există ceva mai sfâșietor decât un trup care se prăpădește din lipsă de pâine, acela e un suflet care se stinge din lipsă de lumină.“ (Victor Hugo)
Tânărul care ne-a adus oglinda
În cazul popularului conflict dintre biserică și tineri, nu e posibilă decât o singură concluzie. Nu e greu de aflat ce ne lipsește. E greu de acceptat. Și de-o parte, și de cealaltă.
Marile efecte ale micilor acte de bunătate
Un act neașteptat de bunătate ne poate schimba ziua, dacă suntem destinatarii lui, dar și dacă suntem cei care îl iniţiază. Iar schimbarea poate reverbera dincolo de graniţele unei zile, pentru că, măsurându-le prin efectele lor, actele de bunătate nu sunt vreodată, dincolo de limbajul care le-a consacrat, cu adevărat mici.
Dragostea, de la răsărit la amurg
Poveștile de iubire au modalitatea lor de a se insinua în prim-plan și de a ne convinge că debutul lor scânteietor e doar uvertura unei căsnicii ce va reaprinde mereu, la altă intensitate, același foc de artificii al începuturilor. Însă repeziciunea cu care ambalajul strălucitor al iubirii începe să se ponosească strecoară bemoli pe portativul...
Cum să iubești obstacolele din viaţa ta
Lucrurile nu merg întotdeauna cum vrem noi. De mici am învăţat asta, dar ne deranjează la fiecare pas. Are vreun sens să privim obstacolele din viaţa noastră cu ochi buni?
Putem învăţa să fim fericiţi?
Adesea ne trăim vieţile ca și cum nu ar exista niciun scop special gândit pentru ele, ca și cum responsabilitatea pentru obţinerea unui dram de fericire ne-ar reveni cu totul.
Locul familiei în sistemul de valori al creștinului
„Una dintre formele de idolatrie acceptabile printre creștinii evanghelici este idolatrizarea familei.” Afirmaţia, care a fost postată de pastorul Kevin DeYoung pe contul său de Twitter, a devenit virală pe contul de socializare, colectând peste 1.600 de like-uri, dar și critici acerbe și solicitări de clarificare.
Fericire (ne)așteptată
Nu m-am așteptat vreodată ca slujba mea să-mi afecteze sănătatea mintală. La început, am fost încântată de noua mea clasă, de copiii cărora urma să le predau și de mediul pe care îl cream pentru aceste minţi tinere.
Filtrul lipsă
Într-o perioadă în care se discută atât de mult, și util, despre aseptizare, gândirea critică ar trebui să fie primul filtru lipsă despre care vorbim, cheia schimbării căutate de-atâta amar de vreme în România. De ce? Iată câteva indicii.
Pe urmele descendenţilor „bunului samaritean“
Aceia dintre noi care sunt suficient de familiarizaţi cu Biblia cunosc detaliile parabolei samariteanului milos, cel care a salvat un iudeu tâlhărit, acordându-i primul ajutor și cheltuind bani pentru recuperarea lui.
Dragostea nu dezertează, indiferent de prognoză
Zvonuri dantelate pluteau prin campusul studenţesc din Sagunto (Valencia, Spania): unul dintre băieţii americani, veniţi în Spania pentru un an de studiu, Devin, se întâlnea cu Teresa, studenta din anul II de la Teologie, pe care era greu să nu o remarci: frumuseţea izbitoare și firea ei veselă atrăgeau privirile ca un magnet. Nimeni nu...
Totul se adună
Încercăm să îi protejăm cât de mult putem de răutatea și de urâtul din lume, poate și pentru că știm că în inima lor nu încape indiferenţa la fel de ușor cum și-a făcut cuib într-al nostru. Și poate tocmai de aceea copiii sunt cei care ne dau lecţii uimitoare de sacrificiu și altruism.
Fericirea este ca un fluture
Una dintre primele amintiri pe care le am se leagă de muzică. Îmi amintesc că obișnuiam să mă așez pe podea și să-mi ascult tatăl cântând la pian.
