Analize

„Dacă mi-ai fi întrebat în dimineaţa în care m-am prăbușit: «Arianna, ce mai faci?» Aș fi spus: «Bine». Pentru că a fi mereu obosită a devenit noua normalitate.“

Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că nu ţine supărare. Aceasta e tot ce pot spune când privesc în urmă. Chiar și în anii de revoltă, în care Îi rosteam numele cu furie și îi respingeam pe cei care îmi vorbeau despre El, Dumnezeu nu a renunţat niciodată la mine.

Un stil de viaţă sănătos începe cu un stil de informare sănătos. Într-o lume inundată de informaţii, pacienţii se simt adesea confuzi și copleșiţi de recomandările nutriţionale contradictorii și de promisiunile spectaculoase legate de regimurile alimentare care li se propun. În acest context, este esenţial să ne ghidăm după criterii bine stabilite pentru a evalua valabilitatea informaţiilor.

Dumnezeu nu părăsește. El este părăsit. Chiar și atunci când Scriptura Îl descrie ca întorcându-Și faţa, înţelegem că de fapt aceasta este recunoașterea reticentă și dureroasă a deciziei omului de a trece dincolo de punctul fără întoarcere în relaţia lui cu Dumnezeu.

Învăţăm mereu unii de la alţii, fie că gătim, reparăm obiecte sau rezolvăm probleme de viaţă. Totuși, în anumite domenii, inclusiv în viaţa bisericească, schimbul de experienţe lipsește. Comunităţile își păstrează adesea pentru sine ideile și, mai ales, greșelile. Putem recupera dimensiunea profund biblică a împărtășirii cunoștinţelor?

„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii” (Romani 12:18).

Tratat cu ostilitate încă din timpul vieţii, atacat de-a lungul istoriei de iudeii şi de creştinii sceptici sau apostaţi, profetul biblic Daniel a fost în acelaşi timp preţuit şi apărat în toate generaţiile, de la evreii credincioşi la Iisus Christos, şi până la cercetătorii moderni, care au răspuns sistematic la criticile şi obiecţiile aduse cărţii...

Persoanele care suferă de demenţă și îngrijitorii acestora au nevoie de tot sprijinul congregaţional pe care-l pot primi, afirmă experţii și organizaţiile care se ocupă de sprijinirea acestei categorii de pacienţi.

Să crești un copil nu e deloc ușor. Să crești copilul altuia e și mai greu. Dar să crești șase copii ai altora, renunţând la viaţa ta, e pentru mulţi dintre noi o nebunie.

Atitudinea faţă de alimentaţie este un mozaic complex, modelat de factori precum nevoile nutriţionale, senzaţia de foame, preferinţele legate de gust, statutul socioeconomic, factori demografici, emoţionali, etici, culturali și religioși, precum și nivelul de educaţie privind nutriţia (Gahagan 2012). Această pluralitate de factori explică diversitatea alimentară observată la nivel global.

Credinţa mai presus de preocupările lumești – acesta a fost principiul în conformitate cu care am fost educat și care mi-a ghidat viaţa. Respectarea lui m-a adus faţă în faţă cu provocări unice, mai ales de ordin profesional. Una dintre aceste provocări a apărut într-un moment crucial al carierei mele, presându-mă să iau o decizie...

Pentru prima data în istoria SUA, majoritatea americanilor cred că nici măcar consumul moderat de alcool nu este benefic pentru sănătate. Doar 54% dintre americani declară că mai consumă băuturi alcoolice. Este cel mai mic procent din ultimii aproape 20 de ani. Însă drumul până la aceste concluzii a fost unul lung.

Trei sau patru mii de concerte cu cele mai reputate filarmonici din lume, perioade substanţiale ca director muzical al unor orchestre legendare din Dresda, Leipzig și San Francisco, sute de lucrări înregistrate, între care integralele simfoniilor de Beethoven, Bruckner și Nielsen, două premii Grammy, distincţii de stat în Suedia și Germania. Cât poate să încapă...

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită.” (Bertolt Brecht)

Îmi aduc aminte bine zilele de după Revoluţia din 1989. Pe oricine ai fi întâlnit îţi vorbea despre libertate: „Acum putem spune ce gândim cu voce tare. Nu mai trebuie să șoptim. Suntem liberi!”

La finalul anului 2015, 62 de persoane deţineau o avere egală cu cea a jumătăţii sărace a lumii, adică a aproximativ 3,5 miliarde de oameni[1]. Un astfel de semn de egalitate absurd nu este, din păcate, singular şi demonstrează încă o dată unde a ajuns nedreptatea într-o societate care se consideră pe culmea progresului.

De ce rămân unele biserici creștine prinse într-o paradigmă de tip „piaţă economică”, în care succesul se măsoară prin comparaţie cu ceilalţi? Și cum...

„S-ar fi zis că trăiam ca într-o poveste cu zâne. Şi lucrul cel mai minunat era că ştiam, oricât de greu de crezut ar...

„Bătălia pentru hrănirea întregii umanităţi este pierdută. În anii 1970 și 1980, sute de milioane de oameni vor muri de foame…Trebuie să introducem controlul populaţiei, pentru că acesta este singurul răspuns.” Deși par decupate dintr-o distopie, ideile de mai sus aparţin biologului Paul Ehrlich și au fost popularizate într-o carte cu un succes răsunător, Bomba...

James Christopher Harrison a ajuns cunoscut sub numele de „Omul cu braţul de aur”. Povestea lui începe după ce, la vârsta de 14 ani,...

Nu este trecută în vreun regulament și nici nu apare tipărită pe vreun afiș. Dar se simte din felul în care oamenii se salută, din modul în care își împărtășesc ideile și prin apartenenţa pe care o construiesc atunci când se implică în activităţile bisericii. Cultura organizaţională a bisericii poate fi o sursă de unitate...