Religie

Atunci când trecem printr-o criză avem o nevoie acută de a ști pe cine și pe ce ne putem baza. Creștinismul este o resursă din ambele unghiuri: ne putem baza pe Dumnezeu și ne putem baza pe dragostea Lui. Este o realitate pe care știinţa, deși prin definiţie necredincioasă, o face vizibilă în psihologie.

Allison Flowler (Waters) a crescut într-o familie care și-a dorit să dedice cât mai mult timp dezvoltării sănătoase fizice, emoţionale și spirituale a celor trei copii ai săi.

Pentru cel care acceptă ca reală consemnarea biblică despre viaţa lui Iisus, miza este alegerea unui răspuns faţă de gestul Mântuitorului de a-Și oferi viaţa. Ce înseamnă să primești jertfa lui Iisus? Cum ni se aplică ea nouă? În ce fel devine ea parte a vieţii noastre?

„Rugaţi-vă! Dacă nu lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoașteţi că am fost înfrânţi, căci ăsta este primul pas spre victorie.”

Cum ar fi fost dacă nu ar fi existat nicio veste bună care să ne dea încrederea că putem trece prin necazurile cu care ne întâlnim? Nicio veste bună care să ne asigure că suntem preţuiţi, iubiţi, că suntem sprijiniţi, că nu suntem singuri?

Pericolul major pe care îl prezintă noul coronavirus ne impune reflecţii. În calitate de credincioși creștini, în afară de faptul că ne rugăm, ne punem întrebări de toate felurile și căutăm răspunsuri care nu pot evita perspectiva Sfintei Scripturi.

Marea provocare a liderilor lumii care se confruntă la ora actuală cu COVID-19 este identificarea răspunsului optim pentru o boală cu câteva trăsături care o fac dificil de combătut.

De la izbucnirea pandemiei noului coronavirus, mulţi își pun întrebări dintr-o perspectivă religioasă. Este această pandemie o judecată a lui Dumnezeu asupra rasei umane? Este un semn al sfârșitului? Vorbește profeţia biblică despre ea? Chiar și cei care nu cred în Dumnezeu sau în Biblie se întreabă ce părere au vecinii sau cunoscuţii lor creștini...

Nu sunt expert în cunoașterea fenomenului morţii. Nu am ajuns și nici nu m-am întors de acolo. Sunt însă nevoit să-mi duc existenţa în umbra ei. Să iau notă de neastâmpărul și cupiditatea ei, căci aceleași statistici și rapoarte sumbre de-a lungul și de-a latul planetei ajung și la mine. Între timp, COVID-19 a făcut...

Pe măsură ce crește numărul deceselor provocate de complicaţii ale infectării cu noul coronavirus, o faţetă latentă a panicii sociale devine tot mai greu de ignorat. Deși este singura certitudine pe care o avem cu toţii în comun, conștientizarea faptului că propriul sfârșit este o realitate care s-ar putea concretiza accelerat ne lasă pe mulţi...

Întrebarea care dă titlul acestui articol îmbină, de fapt, două întrebări importante. Prima ar fi dacă există o esenţă a creștinismului și, dacă există, care ar putea fi aceasta. A doua întrebare ar fi ce elemente esenţiale ale creștinismului sunt cele mai importante și chiar cele mai necesare în timpuri de criză.

Curajul nu este opusul fricii, nici al precauţiei. Adevăratul curaj este ceea ce faci chiar în mijlocul fricii.

O criză majoră ne împinge la o reevaluare a modului în care vedem și facem lucrurile în domeniul sanitar, financiar, social etc. În ce fel influenţează însă această criză și practicile noastre religioase – în special, pe cea mai comună dintre ele, rugăciunea?

Criza generată de pandemia de coronavirus are, cred eu, câteva trăsături uimitor de asemănătoare cu un incident foarte cunoscut povestit în Evanghelia după Matei (14:22-33). Ucenicii sunt izolaţi pe o corăbioară în mijlocul unei furtuni teribile, aproape la fel cum suntem și noi astăzi, izolaţi acasă de situaţia de urgenţă decretată în ţările noastre.

Indiferent de formele pe care le îmbracă, crizele (re)nasc întrebări legitime despre providenţa lui Dumnezeu: Unde este Dumnezeu când suferim? Ne-a uitat? Ne pedepsește? Mai ţine lucrurile sub control?

Cu greu putem exagera rolul relaţiei părinte-copil, care devine matricea relaţiilor interpersonale sănătoase sau disfuncţionale ulterioare ale copilului. Calitatea relaţiei părinte-copil este esenţială pentru că are impact direct asupra dezvoltării sociale și emoţionale a copilului, iar această calitate depinde de multe ori de capacitatea de a gestiona conflictele.

„Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.” (Matei 3:11)

Părinţii lui Daniel Bruneau, originari din Mauritius și Seychelle, s-au cunoscut în Anglia. Când a venit în Atlanta ca să predea la universitate, Daniel a dorit să aprofundeze relaţia sa cu Dumnezeu.

„Cea mai mare tragedie în viaţă nu sunt rugăciunile la care nu am primit răspuns, ci rugăciunile pe care nu le-am spus.” (F.B. Meyer)

„Trăiește acum întrebările. Poate că treptat, fără să-ţi dai seama cum, într-o zi vei trăi și răspunsurile.” (Rainer Maria Rilke)

„Celui cu mintea statornică Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine”, recita profetul Isaia, și unii s-au grăbit să concluzioneze de aici că aceia care nu au pace probabil că ori nu au minte, ori nu au credinţă.