Revista

Copiii nu trebuie convinși să ne urmeze harta. Trebuie învăţaţi să cartografieze. Nu trebuie învăţaţi să crească. Trebuie ocrotiţi și îngrijiţi pentru a crește.

Perspectiva chinului etern presupune ca fiinţa umană să fie concepută dihotomic (trup + suflet), iar sufletul să fie considerat nemuritor. Aceste două idei au pătruns în creștinism de timpuriu, fiind preluate de la greci direct sau, indirect, prin scrierile evreiești din afara canonului biblic, influenţate la rândul lor de filozofia elină.

Vorbeam foarte puţin în primii mei ani şi mama spune că o speria tăcerea mea. Nu ştia niciodată ce îmi trece prin minte, se temea că ascund ceva.

Pentru înlănţuit mai existau acum doar două opţiuni: supunere fără rezerve în faţa conciliului sau condamnare. Retractare sau moarte. Afară, rugul era deja pregătit.

Izzeldin Abuelaish a scris o carte, tradusă acum în 13 limbi, „Eu nu voi urî“, în care vorbește despre ura care a dus la moartea fiicelor lui: „Ura este o otravă, un foc ce te mistuie pe dinăuntru.“

Evangheliile înregistrează discursul lui Iisus în contextul unei culturi orale. În acest context, cum evaluăm discursurile criptice ale lui Iisus?

În faimosul roman realist Jurnal din anul ciumei, Daniel Defoe îmbină factualul cu imaginarul descriind contextul social cu puţin timp înainte de marea molimă abătută în 1665 peste Londra. Printre reacţiile descrise, două se situează la graniţa dintre religie și conspiraţie.

„Racheta care va pune capăt războiului” – titra Foreign Policy pe 18 iulie 2014, cu referire la prăbușirea avionului MH17 în Ucraina, într-un articol care arăta că determinarea liderului de la Kremlin este încă serios subevaluată. Autorul Mark Galeotti crede că sancţiunile care se înmulţesc și presiunea mediatică strâng cercul și Putin va înceta în...

Anul viitor se va împlini un sfert de veac de la cutremurătorul genocid din Rwanda. În acea dezlănţuire de patimi ucigașe au fost și oameni, africani sau străini, care au stat în calea urii și a vărsării de sânge.

Pe vremuri, pentru a preveni intoxicaţia cu gaz metan, minerii care coborau în mină luau cu ei un canar într-o colivie. Micuţ și fragil, acesta murea la cea mai ușoară creștere a nivelului de metan din aer, iar pentru mineri era un semnal suficient că trebuie să părăsească mina.

De la al Doilea Război Mondial și până în anii 1960 se credea în general că principala contribuţie a taţilor este să ofere un model de bărbat pentru fiii lor (să le inspire putere, stabilitate, să-i înveţe să-și asume riscuri).

Într-o societate marcată de dezintegrarea perspectivei creştine cu privire la sexualitate, ce mai poate să ne înveţe Scriptura?

Cartea Poate știinţa explica totul este o introducere accesibilă la relaţia dintre știinţă și religie. Ştiinţa poate oferi anumite răspunsuri la întrebări de tipul „cum?“...

Subiectul libertăţii de conștiinţă în istoria teritoriilor românești este unul delicat și paradoxal. Românilor le place să se considere o naţiune tolerantă, inclusivistă și ospitalieră.

S-a născut la Narvik, în Norvegia, în 1935, adică dincolo de cercul polar, într-o vreme în care se adunau norii războiului. În 1940, pe parcursul a doar câteva luni, Narvik a fost controlat de Germania, cucerit de Aliaţi, apoi abandonat în mâinile nemţilor. Viaţa lui Jan Paulsen este una dintre dovezile că atingerea unor ţinte înalte și împlinirea vieţii...

Fericirea este un cântec pe care îl iubim, dar pe care arareori îl mai cântăm.

Perspectivele asupra noastră ca indivizi, asupra lumii și chiar asupra lui Dumnezeu pe care le-am căpătat în copilărie devin credinţe care filtrează și direcţionează alegerile pe care le facem ca adulţi. Unele dintre aceste credinţe ne ajută. Altele nu. De fapt, de multe ori, blocajele de care ne lovim în viaţa de adult sunt pricinuite...

Cu versete precum „nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua disciplinării o va dezlipi de el” (Proverbe 22:15), Scriptura este considerată normativă, de către părinţii care folosesc bătaia ca metodă disciplinară, și contrariantă, de către cei care consideră că pedeapsa fizică prejudiciază atât dezvoltarea copilului, cât și relaţia dintre părinţi și copii.

Înainte de-a muri, prinţul Hamlet din piesa omonimă a lui Shakespeare rosteşte celebrele cuvinte: „Restul e tăcere!" - prin care surprinde esenţa a ceea ce se întâmplă după moarte. Nimic.

Decenii la rând, grăsimile au fost văzute ca inamici ai sănătăţii, fiind asociate cu un risc crescut de boală cardiovasculară. Totuși, cercetările recente au adus o înţelegere nuanţată.

În cele mai grele momente ale vieţii, Franz Hasel s-a rugat: „Doamne, dacă voi fi atacat, nu voi avea niciun mijloc de apărare. Va trebui să mă încred în Tine. Viaţa mea e în mâinile Tale.“