Revista

Cu aproape un secol în urmă, scriitoarea Virginia Woolf remarca tendinţa oamenilor de a se apropia de cărţi „cu minţi înceţoșate și divizate, cerându-i ficţiunii să fie adevărată, poeziei să fie falsă, biografiilor să fie măgulitoare, iar istoriei să corespundă prejudecăţilor.”1

Vechiul Testament conţine numeroase referiri la ocazii în care Dumnezeu li Se arată fiinţelor umane, fie în vise (Geneza 20:3), fie prin intermediul unui mesager (Judecători 6:11), fie prin manifestări ale prezenţei Sale, numite teofanii (din gr. theos [„Dumnezeu”] și phaino [„a apărea”]) (Exodul 19:9).[1]

Aproape tot românul știe Rugăciunea Domnească, rugăciunea lui Iisus, învăţat de bunica sau de vreun părinte. Dar puţini știu că aceasta vine ca răspuns la rugămintea ucenicilor adresată lui Iisus de a-i învăţa să se roage.

Într-o perioadă în care se discută atât de mult, și util, despre aseptizare, gândirea critică ar trebui să fie primul filtru lipsă despre care vorbim, cheia schimbării căutate de-atâta amar de vreme în România. De ce? Iată câteva indicii.

În ce măsură ecumenismul este inclus în preocupările lui Dumnezeu? Cuprinde agenda lui Dumnezeu acest deziderat?

Data: o zi din viitorul apropiat. Locul: un Boeing 747 zburând deasupra Atlanticului în drum spre aeroportul Heathrow, din Londra. Majoritatea pasagerilor dorm sau doar moţăie. Dintr-odată, aproape jumătate dintre pasageri dispar pur și simplu. Mai întâi unul, apoi alţi pasageri dintre cei rămași strigă de groază și realizează că cei de lângă ei lipsesc...

Nu am avut experienţa unei convertiri cu tunete și fulgere, ci mai degrabă Dumnezeu mi S-a descoperit ca „un susur blând și subţire“. (1 Împăraţi 19:12).

Benjamin Solomon Carson este faimosul neurochirurg american care a reușit în premieră, în 1987, să separe cu succes doi siamezi ale căror capete erau unite.

În 1932, cu doar un an înainte de ridicarea la putere a lui Adolf Hitler, Albert Einstein îl întreba într-o scrisoare pe Sigmund Freud, cel mai cunoscut psiholog al vremii: „Există vreo cale prin care să scăpăm lumea de ameninţarea războiului?”

Constantin a semnat Edictul de la Milan, marcând simbolic finalul persecuţiei lui Diocleţian și definind politica religioasă a lui Constantin.

„Da, mâncăm iarbă, şi suntem mândri de asta, pentru că demonstrează faptul că, prin puterea lui Dumnezeu, suntem în stare să facem orice“, aceasta este declaraţia și convingerea tinerei Rosemary Phetha, într-un reportaj Times Live.

Perspectiva iadului ocupă un colţ întunecat în mintea celor mai mulţi dintre noi, fie că ne gândim la acest lucru, fie că nu. Pentru mulţi creştini, credinţa în iad este chiar mai importantă decât credinţa în Dumnezeu, din moment ce de multe ori se întâmplă ca prima să o modeleze pe ultima, şi nu invers,...

„Un cititor trăiește o mie de vieţi înainte de a muri, a spus Jojen. Omul care nu citește niciodată nu trăiește decât una.” (George R.R. Martin)

Nimeni nu a văzut vreodată un gând. Nici chiar neurochirurgii. Cu toate acestea, despre cum gândim știm mai multe decât vedem și mai puţine decât ne-am dori, sau ne-ar prinde bine.

Am auzit un creștin avertizându-și la un moment dat comunitatea: „Dumnezeu are numai copii, nu are și nepoţi!” În contextul postmodern de relativizare a valorilor și a adevărurilor, au apărut și apar în continuare forme religioase diverse, stranii, sincretice, iar aceasta se petrece, în mare măsură, în sânul creștinismului.

Louis Zamperini a simţit de foarte multe ori mirosul straniu al morţii. Supravieţuind însă, a ales să ierte impardonabilul, și să inspire o lume întreagă.

„Fără un astfel de îndemn puternic din afară nu i-ar fi trăsnit prin cap niciunui preot român, simplu, naiv, orbește supus legilor și obiceiurilor bisericii sale strămoșești, cum au trebuit să fie toţi preoţii noștri pe atunci – să facă așa una ne mai făcută: să profaneze Scriptura prin încercarea sa nelegiuită de a o...

Învierea este un fapt istoric. Iar credinţa creștină este invalidă fără ea.

„Avem tot ce aveţi nevoie și mult mai mult!” este sloganul publicitar care apare în primele minute ale unui celebru film de animaţie1; un slogan câtuși de puţin bulversant pentru spectatorii demult acomodaţi cu reclamele societăţii de consum. Derutant poate fi însă faptul că reclama, cu promisiunile ei de abundenţă, este afișată într-un hipermarket pustiu,...

Părinţii sunt uşor de acceptat mai ales când ne zâmbesc deasupra leagănului, când ne susţin pentru a face primii paşi, când ne cumpără prima bicicletă. Când trebuie să le fim alături la bătrâneţe, ne vine greu să acceptăm reversul situaţiei.

Orice sacrificiu, văzut din afară, este greu de înţeles. Cu atât mai greu însă este de înţeles cum un sacrificiu poate fi pentru cel care îl realizează o alegere care să îi aducă bucurie. În această categorie cel mai uşor ar putea fi incluse, desigur, mamele. Pentru ele, sacrificiile nu par să fie vreodată prea...