Etichetă: dragoste

Dumnezeu e bun și puternic. În mod absolut. Ceea ce înseamnă că El trebuie să urmărească binele maxim al fiecăruia și al tuturor, simultan. Aceasta este premisa aproape necontestată care generează marile noastre frustrări. Dacă e bun și atotputernic, de ce suferim?

Cum ne ajută dragostea, cum ne influenţează, cum să o arătăm faţă de cei din jurul nostru și cum să o primim?

Fanatismul se dovedește a fi o sămânţă latentă în fiecare dintre noi, după cum în fiecare dintre noi există celule canceroase.

„Theodicy of Love“ reprezintă una dintre cele mai clare explicaţii ale teodiceei dintr-o perspectivă biblică.

Ahn Ei Sook ne inspiră să trăim în așa fel încât să putem spune asemenea ei: „Am găsit în sfârșit sensul faptului de a mă fi născut.“

În cartea O dragoste mai presus de raţiune, John Ortberg prezintă nuanţe familiare ale unei iubiri care se exfoliază revelator, de la un capitol la altul.

„Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muștar, aţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo», și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.“

Viaţa este ceva ce omul primește cu împrumut de la Doamne-Doamne. E concluzia lui Oscar, eroul copil al romanului Oscar și Tanti Roz.

Povestea neverificată a morţii unor copii care au fost bine îngrijiţi, dar nu au fost niciodată atinși, mângâiaţi sau iubiţi a propagat teoria că se poate muri din lipsa dragostei, în ciuda îngrijirii.

Un om care s-a întors din morţi are o poveste de spus. O poveste despre durere, despre acceptarea diformităţilor care îl urmează permanent, dar, mai presus de toate, despre dragoste.

De curând am urmărit o emisiune TV în care invitatele, profesoare și psihoterapeute, fiind întrebate despre idealul de feminitate în lumea contemporană, au lansat o opinie ce mi-a părut stranie: aceea potrivit căreia un astfel de ideal nu ar mai fi reperabil sau nu și-ar mai găsi rostul, astăzi...

Dragostea se simte foarte ușor rănită și este destul de pretenţioasă, mai ales când sinceritatea este mai abruptă. Prietenia este mai robustă.

Iubirea este cel mai frumos și, poate, cel mai neînţeles lucru din lume. O regăsim în filme și în cărţi, în tăria da-ului de la starea civilă, în îmbrăţișarea care îi leagă pe soţi la sfârșitul unei zile de muncă.

Capătul drumului perfecţionistului creștin nu este perfecţiunea, ci ateismul. Pentru că povara privirii imaginate ca fiind constant nemulţumită a lui Dumnezeu este prea mult de dus pentru orice om.

„Cea mai mare tragedie în viaţă nu sunt rugăciunile la care nu am primit răspuns, ci rugăciunile pe care nu le-am spus.” (F.B. Meyer)

Au trecut șapte ani de atunci, însă un paragraf întreg dintr-un material scris de jurnalistul Cristian Delcea după o vizită la Centrul de îngrijiri paleative „Sfânta Irina” îmi este la fel de proaspăt în minte de parcă l-aș fi citit ieri. Este un paragraf care descrie speranţa exact așa cum este ea: concretă și evazivă...

Scenariul în care Dumnezeu este judecător, iar creaturile sunt supuse judecăţii Sale se încheie, în Scriptură, cu happy-end pentru toţi iubitorii dreptăţii. Dar cum s-ar finaliza situaţia în care Dumnezeu este inculpat într-un proces instituit de creaturile Sale? Happy-end pentru cine?

Cuvântul „abuz” are o sonoritate tăioasă, care ne trimite cu gândul, de cele mai multe ori, la vânătăi, coaste rupte sau plăgi deschise, pentru că îl asociem cu violenţa fizică. Există însă și alt gen de abuz, care nu lasă urme clare, dar poartă la rever butonul de detonare al relaţiei și bunăstării fizice și...

Dacă fiecare dintre noi am face o faptă bună pentru fiecare ajutor pe care îl primim de la cineva, lumea ar fi, cu siguranţă, un loc mai bun. Știm lucrul acesta și ni se pare de dorit, doar că în tăvălugul necazurilor noastre zilnice, deși am vrea să îl punem în aplicare, avem tot felul...

Noi, oamenii, avem o relaţie specială cu inima noastră. Nici nu e de mirare, din moment ce viaţa depinde de buna ei funcţionare. Dar inima este și un puternic simbol religios, fiind sinonimă cu esenţa vieţii spirituale și determinând destinul nostru veșnic. Matt Davis a avut o inimă fizică atât de degradată încât singura salvare...

Un asistent medical de religie iudaică a ajuns în paginile marilor publicaţii anglofone după ce l-a tratat pe Robert Bowers, bărbatul acuzat că a ucis 11 persoane într-o sinagogă din Pittsburgh, cu aceeași empatie și grijă cu care își tratează toţi pacienţii.