Etichetă: dumnezeu

„Mai mult decât un simplu tâmplar“ e numără printre cele 150 de cărţi scrise de Josh McDowell și a fost publicată pentru prima dată în 1977.

„Jurnalul fericirii“ lui Nicolae Steinhardt este un minunat elogiu adus creștinismului, în profunzimea și gravitatea lui, dar cu inteligenţă și umor.

Rugăciunea către Dumnezeu este cu adevărat o cale prin care El ne transformă după chipul Său, recunoscând despre noi lucruri pe care altfel le-am ţine ascunse.

Creat după asemănarea lui Dumnezeu, omul a descoperit că este tot mai ușor să-I uite chipul, reconstituindu-L la nevoie după propria-i imaginaţie. Imaginea despre Dumnezeu și modul în care relaţionăm cu El influenţează fiecare aspect al vieţii și interferează cu bunăstarea noastră psihologică.

A demonstrat ştiinţa că nu există Dumnezeu? Nu. Acesta este răspunsul simplu și adevărat. Şi atunci este mitul deja spulberat? Nu tocmai.

Încrederea noastră că Dumnezeu deţine controlul și că viaţa noastră nu va fi irosită este cea mai puternică ancoră pentru sănătatea noastră spirituală și emoţională.

Adevărul (metafizic) nu se lasă judecat de noi. Conform Bibliei, El așteaptă să fie crezut și acceptat, pentru a putea fi înţeles și evaluat. Altminteri, Adevărul este Cel care ne judecă.

Unii oameni regretă marile alegeri pe care le-au făcut în viaţă, alţii regretă că viaţa nu le-a oferit posibilitatea de a alege.

Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni. Sunt convins că oamenii evocaţi în legătură cu momentele mele astrale – și am ţinut să-i nominalizez pe toţi – au contribuit, fiecare în felul lui, la reîntâlnirea mea cu Divinitatea.

În cartea O dragoste mai presus de raţiune, John Ortberg prezintă nuanţe familiare ale unei iubiri care se exfoliază revelator, de la un capitol la altul.

Ce ne hrănește frica în momente de criză precum pandemia? Cum putem evita ca frica să ne paralizeze informarea și capacitatea de a lua decizii corecte?

Un om ieșit din minţi alerga printr-o piaţă aglomerată, ţinând în mână un felinar aprins, într-o dimineaţă însorită și luminoasă, și strigând: „Îl caut pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu!” Mulţi dintre cei prezenţi în piaţă, necredincioși fiind, l-au batjocorit pe acest nerod, S-a pierdut cumva Dumnezeu? l-au întrebat. A rătăcit drumul? Se ascunde? Îi...

În tulburarea lor, martirii nu-L abandonează pe Dumnezeu. Deși nu Îl înţeleg întru totul, Îl cunosc suficient încât să aibă încredere în El.

Nu știu vreun timp în care să mă fi îndoit că, dincolo de limitele lumii vizibile, atât de acaparatoare, există o altă realitate, la care are acces doar cel care silabisește alfabetul credinţei.

De-a lungul anilor, credinţa mea în Dumnezeu, ca set de valori, convingeri dogmatice și relaţie personală, a cunoscut suișuri și coborâșuri, bune și rele.

Putem greși în multe feluri cu privire la ceea ce credem că am înţeles, de o parte sau de alta a graniţei dintre credinţă și necredinţă. Timpul ne va spune cât și când am greșit. Nu este însă nevoie, până atunci, să trăim în incertitudine.

Fără a căuta vreodată îndoiala, am întâmpinat-o adesea cu interes și recunoștinţă. Nu am fugit de ea, ci mai degrabă i-am căutat astâmpăr.

Când suntem lângă un om care suferă, Dumnezeu este, prin noi, lângă omul acela. Iar el Îl poate zări ușor dacă nu Îi umbrim prezenţa cu propria noastră frică.

Știu că exiști pentru că Te întâlnești cu mine în fiecare zi. Și, să știu că ești, îmi este de ajuns. Ba, chiar mai mult, aș vrea să urlu: „Este!“

„Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muștar, aţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo», și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.“

Viaţa este ceva ce omul primește cu împrumut de la Doamne-Doamne. E concluzia lui Oscar, eroul copil al romanului Oscar și Tanti Roz.