Educație religioasă

A fost umilit și izolat pentru faptul că nu crede în Dumnezeu. Este greu de conceput că acest fapt se mai poate întâmpla în lumea civilizată, dar este una dintre situaţiile petrecute într-o școală americană.

„Integritatea fără cunoaştere este slabă şi inutilă, iar cunoaşterea fără integritate este periculoasă şi cumplită” - Samuel Johnson.

Dr. Herta von Stiegel trasează legături fascinante între Nadeș, New York, Londra și Nairobi, între dealurile Ardealului și Kilimanjaro, între lecţiile de viaţă ale copilăriei și o carieră remarcabilă la instituţii bancare importante, între posibilităţile de dezvoltare ale planetei și proiectul divin de edificare de caractere.

Partea IV – Lumea în secolele XVIII-XIX

Religiile abraamice (iudaism, creştinism, islam) au avut tradiţional o atitudine de condamnare a actului homosexual (şi implicit a homosexualilor).

Generaţiile de adulţi americani caracterizate în cea mai mare măsură de adeziunea la creștinism și de un devotament practic faţă de credinţa lor sunt în proces de îmbătrânire și dispariţie.1 Ele sunt „înlocuite” de generaţii de tineri mai puţin înclinate să se identifice cu religia creștină sau să devină creștini implicaţi.

În cartea Sisif, sau limitele educaţiei, publicată prima dată în 1925, în germană, de Siegfried Bemfeld, se afirmă că educaţia este limitată de personalităţile...

Căminul este locul unde trebuie să înceapă educaţia copilului.

În anul 1961, Londra este locul de debut al piesei de teatru „Luther”, scrisă de John Osborne (1929-1994). Autorul nu-şi propune redarea vieţii lui Luther din punct de vedere istoric, iar întreaga piesă e doar un pretext pentru promovarea ideilor ce frământau mintea de căutător disperat a lui Osborne.

Ca părinţi creștini, cea mai importantă moștenire pe care ne dorim să o lăsăm copiilor noștri este credinţa în Dumnezeu.

Modul în care este crescut un copil din perspectiva educaţiei religioase poate avea impact asupra practicării închinării. De aceea se vorbește astăzi despre problema neimplicării tinerilor în viaţa religioasă sau despre bisericile lipsite de copii și tineri. Fundamentul pe care se așază religia în viaţa unui copil sau a unui tânăr este esenţial. Rezumarea strict...

Citirea regulată a Bibliei în copilărie reprezintă un bun predictor al sănătăţii spirituale la maturitate. Iar dacă insuflarea dragostei pentru Biblie reprezintă un factor esenţial în educaţia religioasă, părinţii au nevoie să dezvolte metode prin care să consolideze un obicei care să menţină copiii pe traiectoria spirituală dorită.

Spiritul dialectic al ecumenismului naște, printre altele, o întrebare al cărei răspuns deplin se lasă încă așteptat. Cum se face că spiritul critic și raţionalismul de origine iluministă, coroborate cu punerea Bibliei la dispoziţia omului de rând, au dus la atâtea schisme?

O călătorie în jurul lumii, pe biciclete, i-a condus pe doi tineri americani la concluzia greșită că „oamenii sunt buni.”

În mediile creștine de orice confesiune se vorbește foarte des astăzi despre o „criză a familiei”. Însă, în timp ce atenţia publică este acaparată de jocul multifaţetat al redefinirii familiei, alte aspecte care pot genera microseisme societale sunt ignorate nu doar pentru că sunt considerate „uzate moral”, ci și pentru că, de cele mai multe...

Partea a III-a: Milenarismul modern

Premieră istorică pentru procurorii din Pennsylvania, care au formulat acuzaţii la adresa a trei călugări franciscani care ar fi facilitat abuzarea sexuală a zeci de copii. Procurorii susţin că ar fi vorba de aproximativ 80 de elevi care au avut de suferit de pe urma „tăcerii” celor care ar fi trebuit să vorbească.

În 2018, schimbările vizibile în lumea religioasă au fost predominant consecinţe ale reordonării unor piese mozaicate aflate mai demult în malaxorul de evenimente. Actorii principali au rămas aceeași, iar configuraţia lumii religioase, vizibilă în coordonatele ierarhizate mai jos, s-a schimbat poate cel mult în ideea îngroșării conturului unor tendinţe care erau deja vizibile.

Se spune că inteligentul și cinicul Talleyrand[1], diplomat francez și preot catolic ulterior laicizat, îi spunea lui Napoleon, atunci când acesta îi cerea să conceapă un mesaj politic: „Sire, mie daţi-mi ideea, că argumentele le găsesc singur...” Dacă în politică o asemenea atitudine intelectuală dovedește cinism și lipsă de scrupule, să ne imaginăm ce consecinţe...

Dezbaterea publică privind predarea religiei în școli, accelerată în ultimele zile de apropierea termenului până la care părinţii pot depune cererea de înscriere a elevilor la ora de religie, a scos la iveală riscuri pe care actualul sistem de învăţământ nu pare nicicum pregătit să le depășească.

Aproape 6 din 10 părinţi creștini practicanţi spun că programele pentru copii pe care le oferă biserica au constituit principalul motiv pentru care au hotărât să o frecventeze în detrimentul alteia, arată un studiu recent publicat de Barna Group.