Fericire

Un act neașteptat de bunătate ne poate schimba ziua, dacă suntem destinatarii lui, dar și dacă suntem cei care îl iniţiază. Iar schimbarea poate reverbera dincolo de graniţele unei zile, pentru că, măsurându-le prin efectele lor, actele de bunătate nu sunt vreodată, dincolo de limbajul care le-a consacrat, cu adevărat mici.

Ne naștem echipaţi pentru a râde. Bebelușii încep să râdă pe la vârsta de 3 luni – cu mult înainte de a vorbi.

Dacă viaţa te lovește atât de dur acum încât abia-abia te mai ridici, e firesc să te gândești că la bătrâneţe, când te vor părăsi puterile, vei fi și mai nefericit. Mai mulţi cercetători de la o universitate din Anglia au însă motive întemeiate să te contrazică.

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită.” (Bertolt Brecht)

Îmi amintesc de o întrebare (deghizată într-o provocare) primită demult, care m-a încurcat mai mult decât altele de-a dreptul dificile. Trebuia să descriu o zi fericită, și, scotocind prin desaga mea cu zile mulţumitoare, interesante sau de-a dreptul glorioase, nu-mi era foarte limpede după ce criterii trebuia să aleg una.

Pastorul Rick Warren, în seria de predici „The Habits of Happiness" îi îndeamnă pe enoriaşii săi să înveţe să fie fericiţi, deoarece fericirea poate fi învăţată.

Anecdotic, se spune că teama de a vorbi în public este cea mai puternică frică a omului, după frica de moarte. Toată lumea zâmbește la această ordine de priorităţi, însă nimeni nu contestă și nici nu prea discută despre frica plasată în fruntea clasamentului.

„Luaţi ceea ce aveţi nevoie! Puneţi în frigiderul comunitar produsele alimentare care vă prisosesc.” Pe foaia A4 protejată de o folie transparentă și lipită pe sticla unei vitrine frigorifice amplasate în capitală sunt toate instrucţiunile de care e nevoie pentru ca iniţiativa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a capitalei să își atingă scopul: acela de...

Cărţi despre cum ar putea fi obţinută fericirea au devenit bestselleruri. Speculaţii filosofice și căutări teologice au încercat să furnizeze răspunsuri concrete uneia dintre cele mai mari nevoi umane. A afirma însă că tragediile vieţii pot contribui la dezvoltarea fericirii constituie un paradox. Și totuși, chiar aceasta este concluzia surprinzătoare a unei noi cercetări.

Bărbaţii şi femeile au concepţii diferite în ceea ce priveşte fericirea, iar gradul de fericire pe care şi unii şi alţii îl obţin depinde de gen, arată un studiu de la Benenden Health Society, Marea Britanie.

Poate fi simplu sau complicat să găsim și (mai ales) să aplicăm strategii de creștere a nivelului de fericire. Cert este însă că, în această eternă și mereu actuală discuţie despre ceea ce ne face fericiţi, sănătatea creierului nu este un subiect care poate fi pus între paranteze.

Peste 80% dintre români s-au declarat nemulţumiţi cu privire la calitatea vieţii. Între cele 34 de state din Europa și Asia Centrală incluse într-un sondaj realizat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), România a înregistrat cel mai mare procent de nemulţumire.

Privind vieţile unor oameni, nu poţi să nu te întrebi dacă nu sunt cumva făcuţi din alt „material” decât noi, majoritatea. Curajul în faţa provocărilor, rezilienţa, viziunea şi realizările lor sunt atât de impresionante, încât imaginaţia te poartă spre cum ar arăta lumea dacă pasiunea lor ar fi multiplicată.

Sunt de admirat părinţii implicaţi, care fac tot ce pot pentru copiii lor. La o privire mai atentă însă, se pot observa la ei frământările și frica de a nu reuși să le asigure copiilor lor fericirea. Este fericirea copiilor o povară pe care părinţii ar trebui să o poarte?

Cercetătorii sunt tot mai interesaţi de vârsta subiectivă, adică ce vârstă simţim că avem faţă de vârsta din buletin. Se pare că această aproximare este esenţială pentru a înţelege de ce unii oameni par să înflorească odată cu înaintarea în vârstă, în timp ce alţii se ofilesc.

„După 75 de ani şi 20 de milioane de dolari cheltuite, Grant Study duce la o concluzie simplă alcătuită din patru cuvinte: fericirea este iubire. punct", a declarat George Vaillan, cercetătorul care a coordonat cel mai complex studiu menit să dezvăluie ce stă la baza fericirii.

Studiile recente au demonstrat că persoanele care îşi cheltuie banii pentru nevoile celor din jurul lor au numeroase beneficii, atât la nivel fizic, cât și psihologic, și sunt mai fericite.

Contrar opiniei generale, există câteva faţete ale singurătăţii care nu sunt nici pe departe atât de sumbre cum ne-am aștepta. Deși sunt mai puţin explorate, ele par să ne ajute să obţinem din singurătate un maximum de câștig și, de aceea, merită analizate și evaluate.

Turbulenţele sociale, criza de identitate, revoluţia sexuală și cochetarea cu drogurile și cu filosofiile orientale au îndepărtat generaţii întregi din Europa occidentală de valorile conservatoare și de credinţă. În același mediu, în aceiași ani ’60 și ’70, Marejke, din Amsterdam, și Bernard, din sudul Franţei, au găsit ceva mai bun, mai durabil.

Trăim având convingerea că știm ce ne-ar face fericiţi. Știm că dacă am avea acea casă, diplomă, familie sau acel lucru la care am visat dintotdeauna am fi mult mai fericiţi. Dar dacă nefericirea și sentimentele de neîmplinire de acum vin tocmai din faptul că nu știm ce e fericirea?

Numărul persoanelor singure a crescut vertiginos în ultimele decenii în aproape 40% dintre ţările lumii. Deși unii se plâng de discriminarea economică la care sunt supuși, mulţi dintre cei care au ales acest stil de viaţă cred că sunt în posesia unui loz câștigător în alte segmente ale vieţii lor.