timp

Pe peretele camerei, în adolescenţă, „postasem” un citat din Blaise Pascal. Era o cugetare cu care rezonam, nu fără oarecare trufie: „Nefericirea oamenilor provine dintr-un singur lucru: din acela că nu știu să rămână liniștiţi într-o cameră.”

Dacă un om din secolele trecute ar fi putut realiza un salt în timp, ajungând până în zilele noastre, probabil ar fi fost frapat de criza teribilă de timp în care se afundă omul modern. Desigur, uimirea ar crește atunci când personajul nostru ar descoperi că această aglomerare fără precedent rulează pe fundalul degrevării de multe dintre sarcinile energofage și cronofage cu care se luptau locuitorii altor secole. Și poate chiar ar ajunge la apogeu când ar realiza că nici măcar omului modern nu-i este ușor să explice resorturile acestui paradox.

Adolescenţii americani petrec în medie peste 7 ore pe zi navigând, pentru divertisment, prin mass-media digitală, fără a include timpul petrecut folosind ecrane pentru școală și teme.

Dacă ai întreba un cunoscut cum îi mai merge, cât de mari ar fi șansele să ţi se răspundă că este ocupat, epuizat sau stresat? Pentru omul modern, deficitul de timp pare a fi călcâiul lui Ahile, stânjenindu-l în dorinţa sa de a se bucura tihnit de avantajele pe care i le-au adus creșterea speranţei de viaţă, dezvoltarea tehnologiei și gama variată de alegeri pe care i-o prilejuiește bunăstarea materială.

Marea majoritate a adolescenţilor între 13 și 17 ani spun că se îngrijorează că petrec prea mult timp pe telefonul mobil.

Slaba concentrare a minţii asupra a ceea ce trăim într-un moment anume are darul de a umbri fericirea unei zile, chiar și atunci când subiectul gândurilor călătoare e unul cât se poate de agreabil.

Cum a ajuns expresia „timpul înseamnă bani“ să ne fure adevărata semnificaţie a timpului? Timpul nu înseamnă bani, înseamnă viaţă.

Dacă în urmă cu aproape șapte decenii Hans Selye introducea noţiunea de stres în limbajul știinţific, astăzi conceptul a prins rădăcini solide în vocabularul nostru, invadând toate etajele cotidianului. O cauză frecventă a stresului, deși inegal distribuită între muritori, împletește suficiente fire în ţesătura ei complicată, pentru a nu putea fi evitată pe de-a-ntregul: relaţia cu timpul.

Uită-te la ceas. Ce vei face în următorul minut? Dar ce va face prietena ta din Spania? Sau un miliardar din New York? În...

Un studiu recent dezvăluie care este doza optimă de sport, care aduce cele mai mari beneficii asupra longevităţii.

După 7 ani ca director economic al Google, Patrick Pichette a anunţat că se retrage pentru a putea petrece mai mult timp cu familia. Pentru cei sceptici și cinici, Patrick a publicat o scrisoare deschisă în care își argumentează decizia, încercând totodată să îi ajute pe cei care duc aceeași luptă, de a găsi un echilibru între serviciu și viaţa privată.

Mohamed El-Erian, fost director şi manager al companiei PIMCO, care valorează sute de miliarde de dolari, a dezvăluit uimitorul motiv pentru care a demisionat, la începutul acestui an.

Majoritatea dintre noi ne plângem că nu avem timp, că nu ne ajung orele unei zile pentru tot ce am vrea să facem şi, în general, acest lucru ne produce stres şi anxietate. Dar unde este, de fapt, problema?

Este critic pentru orice efort de combatere a unei tendinţe negative să înţelegi motivele din spatele ei. Însă, ca și în cazul altor automatisme dăunătoare, și în ceea ce privește amânarea eforturile nu trebuie oprite doar la conștientizare. E nevoie de acţiuni concrete și, ceea ce e un pic mai dificil, de perseverenţă în acţiune.

Din sute de oferte recurente care urmăresc să ne capteze atenţia zilnic, una este cu certitudine de nerefuzat: timpul. Ore întregi, rotunde, ne sunt puse la dispoziţie în fiecare zi pentru a vedea, auzi, afla, întreba, descoperi. Pentru a identifica semne, pentru a recunoaşte vieţi pline, pentru a ne coace viaţa la lumina potrivită. Dar mai ales pentru a deveni „ceasornicari” iscusiţi, în vremea adecvată.