Biserică

Duminica trecută, 26 de persoane au murit într-o biserică baptistă dintr-un mic orășel din Texas, după ce un tânăr înarmat cu armă semiautomată a intrat în mijlocul serviciului divin și a început să tragă în stânga și în dreapta.

A încerca să ai succes în viaţa de creștin fără niciun pic de sprijin din partea celor care îţi împărtășesc credinţa este ca și cum ai purta un război, de unul singur, împotriva unei armate întregi, scrie Michael Haverluck, pe Believe.com.

Istoria protestantismului este în cele din urmă o reflexie a luptelor naturii umane. Ne străduim să ne lăsăm conduși de Dumnezeu, dar tendinţa noastră...

„Nu suntem creștini, dar tot ne rugăm. Și Îl înţeleg mai bine pe Dumnezeu acum, făcând ceea ce fac, decât L-am înţeles vreodată mergând la biserică”, spune Iyawo Orisa Omitola, o femeie de culoare, care a ţinut cuvântarea principală în cadrul Convenţiei Vrăjitoarelor de Culoare, care a strâns aproximativ 200 de femei în Baltimore, SUA,...

La începutul lunii iunie 2014, o gafă uimitoare devenea aspect de dezbatere publică: în judeţul Gorj, la cererea inspectorului de specialitate, trebuia ca profesorii de religie să-i furnizeze informaţii cu privire la numărul elevilor neoprotestanţi din școli, numărul familiilor eterodoxe din localităţile judeţului, situaţia caselor de rugăciune, numele pastorului, felul și frecvenţa activităţilor de prozelitism...

Consumerismul s-a furișat în biserică. Drept urmare, mulţi creștini văd serviciile divine ca un spectacol, nu ca o comunitate. Când spectacolul nu mai place, publicul caută alt show. Așa a apărut un cunoscut efect secundar al consumerismului creștin: „turistul" de biserică.

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de când publicaţia Time întreba, pe copertă, dacă Dumnezeu a murit.

Modul în care este crescut un copil din perspectiva educaţiei religioase poate avea impact asupra practicării închinării. De aceea se vorbește astăzi despre problema neimplicării tinerilor în viaţa religioasă sau despre bisericile lipsite de copii și tineri. Fundamentul pe care se așază religia în viaţa unui copil sau a unui tânăr este esenţial. Rezumarea strict...

„Mă interesează Iisus, nu o biserică.” Am auzit acest lucru de multe ori și chiar m-am surprins vorbind astfel în anumite perioade din viaţa mea.

Pe drumul spre biserică nu e nicio limită de viteză. Nu e o metaforă, e realitatea pe care o cunosc şoferii germani care participă la slujbele unui lăcaş de cult special: Biserica de pe Autostradă.

În cazul popularului conflict dintre biserică și tineri, nu e posibilă decât o singură concluzie. Nu e greu de aflat ce ne lipsește. E greu de acceptat. Și de-o parte, și de cealaltă.

Schimbarea socială nu se implementează deci prin intermediul politicului, pentru că politicul nu are acces la rădăcinile culturii unei societăţi.

Credinţa şi sentimentul religios au capacitatea de a naşte frumuseţe, indiferent de zona geografică. Jurnaliştii de la USA Today au realizat o galerie foto a celor mai impresionante construcţii religioase din lume, între care se regăsesc şi catedrale celebre dau şi mai puţin sau deloc cunoscute.

Departamentul American al Educaţiei și-a exprimat intenţia de a reevalua restricţiile legale care se impun în prezent colegiilor religioase, în scopul de a le deschide calea pentru absorbţia mai multor fonduri federale.

În tinereţe, am urmat cursurile unei universităţi din Brisbane, Australia, care se afla la două ore distanţă de casă. Aveam o prietenă în oraș și rămâneam uneori la ea, pentru a evita să fac naveta în fiecare zi.

Care este motivul meu de a mă alătura unei biserici sau de a rămâne într-o biserică? De ce vreau să transfer moștenirea mea spirituală copiilor mei, de ce îmi invit prietenii la biserică? Sau ce motive am când zic „nu” în faţa oricăror invitaţii legate de biserică?

„Căderea în păcat a perturbat totul, inclusiv creierul” – un adevăr pe care trebuie să-l recunoaștem pentru ca biserica să poată răspunde constructiv nevoilor celor care suferă de boli mintale.

Încercând să descrie o biserică moartă precum cea pe care a fost chemat să o slujească, pastorul Chris Lewis folosește imaginea unei mașini răsturnate în șanţ, acoperită de iarbă, cu motorul nefuncţional și câteva cadavre în portbagaj.

Tot mai puţini tineri sunt interesaţi să studieze teologia, iar dintre aceia care o studiază, doar puţini mai vor să devină preoţi. Situaţia îi îngrijorează pe liderii Bisericii Evanghelice care se tem că, în curând, Biserica va rămâne fără preoţi.

Punând capăt la 27 de ani de schismă, creștinii ortodocși etiopieni din ţara lor și din America au reunit cele două ramuri ale uneia dintre cele mai vechi biserici din lume. În mod straniu, contribuţia esenţială a venit din partea noului premier evanghelic al acestei naţiuni din Cornul Africii.

Umorul de situaţie al lui Ion Luca Caragiale, descris prin replica cetăţeanului turmentat „Eu cu cine votez?“1, capătă în societatea recentă un caracter tragico-dramatic. Întrebarea care o precedă interoghează sensul actului electiv manifestat prin vot liber, universal, egal și secret: De ce să votez?