Religie

Credinţa mai presus de preocupările lumești – acesta a fost principiul în conformitate cu care am fost educat și care mi-a ghidat viaţa. Respectarea lui m-a adus faţă în faţă cu provocări unice, mai ales de ordin profesional. Una dintre aceste provocări a apărut într-un moment crucial al carierei mele, presându-mă să iau o decizie...

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită.” (Bertolt Brecht)

De ce rămân unele biserici creștine prinse într-o paradigmă de tip „piaţă economică”, în care succesul se măsoară prin comparaţie cu ceilalţi? Și cum...

„S-ar fi zis că trăiam ca într-o poveste cu zâne. Şi lucrul cel mai minunat era că ştiam, oricât de greu de crezut ar...

Nu este trecută în vreun regulament și nici nu apare tipărită pe vreun afiș. Dar se simte din felul în care oamenii se salută, din modul în care își împărtășesc ideile și prin apartenenţa pe care o construiesc atunci când se implică în activităţile bisericii. Cultura organizaţională a bisericii poate fi o sursă de unitate...

Ai crezut vreodată o minciună? Cu toţii, mai devreme sau mai târziu, am fost victime ale înșelăciunii. Ce ai simţit când ai descoperit adevărul? Mânie? Durere? Confuzie? Pentru prietenul meu Sam, care traversa o perioadă de suferinţă fizică și psihică, adevărul nu a fost doar o revelaţie șocantă, ci o intervenţie salvatoare, venită direct din...

Una dintre primele întrebări pe care le auzi atunci când faci cunoștinţă cu cineva este: „Cu ce te ocupi?”.  În cazul meu, răspunsul la această întrebare a dus întotdeauna la conversaţii interesante.

Sfârșitul lumii a fost o preocupare constantă a omului și există, paradoxal, încă din zorii civilizaţiei.

„Răspunde potrivit cu identitatea ta reală, nu cu cea pe care ţi-ai dori să o ai”, mă avertizează site-ul web. Bannerul de deasupra acestui mesaj anunţă un test care mă va ajuta să-mi descopăr darurile spirituale. Toate testele de personalitate pe care le-am făcut în trecut mi-au reamintit de trăsăturile mele cele mai profunde. Însă...

Eram în parc cu fetiţa mea când o ploaie puternică de vară a început să ropotească, gonindu-ne spre casă. Cea mică a vrut să ne oprim puţin în scara blocului, ca să se uite la ploaie. A stat așa câteva secunde lungi, apoi am auzit-o încetișor: „Doamne, Te udă”.

Sunt tată. Am trei copii, toţi băieţi. Creșterea băieţilor mei este o responsabilitate pe care o iau în serios. Dar, pe măsură ce reflectez la valorile pe care sper să le insuflu fiilor mei (respect, bunătate, blândeţe și tărie), mă confrunt cu o provocare serioasă.

Dintre toate dovezile că generaţiile mai tinere trăiesc sub imperiul nesiguranţei, depresia e cea mai convingătoare. Anxietatea care, unui număr record de tineri, le însoţește trăirile zilnice conturează tabloul unei generaţii care simte o lipsă de control cvasipermanentă. În familie, la școală sau la serviciu, în relaţiile interpersonale sau romantice, tinerii simt gheara incertitudinii, care...

„Fără îndoială că egalitatea între oameni în ce priveşte bunurile e un lucru drept: dar neputându-se face ca omul să asculte de dreptate, s-a făcut drept ca el să asculte de forţă şi, neputându-se întări dreptatea, s-a justificat forţa, pentru ca justiţia şi forţa să fie împreună şi pentru ca să existe pace, căci ea...

Vestea dispariţiei lui Charles Manson a trecut aproape neobservată în România, în timp ce, dincolo de Oceanul Atlantic, a marcat închiderea unui capitol tulburător al istoriei.

Mărturisesc sincer că nu am luat în serios subiectul până când nu i-am auzit într-o seară vorbind pe această temă pe Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, și pe scriitorul Sorin Lavric.

Limbajul lui Iisus era potrivit cu conţinutul Lui, astfel că vorbirea criptică era o adaptare polivalentă la mintea omului de atunci și de acum.

Știinţa și credinţa, ca instrumente importante în demersul cunoașterii, sunt percepute adesea într-o relaţie tensionată, din pricina cosmoviziunilor fundamental diferite care le caracterizează. Implicaţiile asupra marilor întrebări ale vieţii sunt evidente și suficiente în a-i răpi cuiva confortul indiferenţei faţă de o miză așa de mare.

„Cu ajutorul arhitecturii construim edificii, cu ajutorul mecanicii construim mașini; nu este oare loc printre știinţe și pentru una închinată omului? Etica este în măsură să elaboreze principiile după care trebuie să se «construiască» oamenii, pentru a fi cu adevărat oameni.”[1] (Traian Herseni)

Una dintre cele mai plăcute și, totodată, mai chinuitoare îndeletniciri ale minţii este să viseze la o viaţă mai bună. De câte ori nu căutăm schimbarea în bine printr-o achiziţie, prin noi prieteni, printr-o nouă casă, o nouă slujbă, o nouă relaţie sau alte idei pentru un nou început?

Asociat adesea unor scenarii horror, sfârşitul lumii este legat, în Biblie, de a doua venire a lui Christos, un eveniment luminos, care va marca debutul unei noi istorii. De la naşterea şi răstignirea lui Christos au trecut însă două milenii. „Întârzierea" lui Iisus este izvor de ironie pentru atei şi naşte frământări în sufletul creştinilor...

Într-una din serile în care verifica starea pacienţilor dintr-un centru de îngrijire paliativă, terapeutul a riscat o întrebare derutantă pentru o persoană al cărei univers se micșorase până la dimensiunea patului de suferinţă: „Care a fost bucuria pe ziua de astăzi”? Iar răspunsul nu a întârziat să vină: „Că trăiesc.”