Religie

Ce au oare protestanţii cu mijlocirea sfinţilor? Dacă, atunci când trăiau pe pământ, sfinţii mijloceau la Dumnezeu pentru semenii lor, este oare posibil ca, după ce au intrat în rai, să rămână învăluiţi în sfântă nepăsare?

Renee James[1] avea 18 ani când a încetat să se mai roage. Dacă Dumnezeu tăcea, avea să tacă și ea. Se rugase ani în șir pentru vindecarea fraţilor ei, Sean și Niall, care sufereau unul de autism și celălalt de sindrom Down. Și niciun rezultat.

În veacuri pierdute în negura timpului, Biblia a fost cartea pentru care unii au ales să moară pe rug sau în temniţă. A fost un timp când Biblia era ferecată în lanţuri pe zidul mănăstirilor. Azi, este tipărită şi răspândită în milioane de exemplare. Se pare însă că numărul celor care o citesc este mai...

A doua venire a lui Iisus Hristos reprezintă o doctrină cardinală a Bibliei. Daniel, Apocalipsa și pasajele escatologice din evanghelii sunt cele mai importante surse ale escatologiei creștine. Lumea teologică este împărţită în câteva școli de interpretare, iar escatologia rămâne fascinantă prin incertitudinea pe care o generează.

Intuitiv, ipoteza apariţiei vieţii în mod spontan pare a presupune probabilităţi insurmontabile. Într-adevăr, prin modelări matematice simple, dar corecte, găsim probabilităţi infime, indiferent de adâncimea timpului disponibil. Cum se justifică teoria evoluţiei în faţa acestor argumente matematice? Este problema apariţiei spontane a vieţii singurul aspect improbabil al teoriei?

„Unde este Dumnezeu?” este întrebarea dramelor inexplicabile. Atunci când această întrebare macină și gândurile unui înalt cleric, tendinţa firească ar fi să spunem că ceva nu se leagă.

„Totuşi stau pe malul acestui râu; acesta este un fapt. Şi din moment ce mă aflu aici, trebuie să fi venit de undeva.” Wistawa Szymborska „Dincolo de fenomenele care se prezintă ca atare, după cum obişnuia să spună vechiul şi cerebralul meu prieten Chauncey Wright, marele empirist de la Harvard al tinereţii mele, nu există nimic.”...

Scripturile ne vorbesc despre Iisus, dar tot ce știu despre El capătă o forţă uimitoare pentru că am întâlnit oameni prin care se văd frânturi de dumnezeire.

Sfârșitul secolului trecut a creat contextul perfect în care postmodernismul să-și aroge dreptul de veto în toate dilemele etice ale momentului. În consecinţă, astăzi, observăm cum, pe măsură ce fertilizarea in vitro, avortul, eutanasia sau căsătoriile homosexuale intră pe agenda legislativă a tot mai multor ţări, corectitudinea politică se impune în faţa moralei religioase.

În anul 1959, când a fost publicată pentru prima oară în limba engleză Evanghelia după Toma, mulţi creştini au fost şocaţi să descopere că există şi alte evanghelii în afară de cele după Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Credinţa este un concept des folosit, dar rar înţeles în bogăţia semanticii sale și a implicaţiilor sale filosofice. Pentru a-i fi reprezentate fidel natura și conţinutul, credinţa creștină trebuie să depășească în mintea comunicatorului stadiul definirii prin intermediul listelor de doctrine, de crezuri, de principii morale, porunci și de ritualuri liturgice.

Perspectiva chinului etern presupune ca fiinţa umană să fie concepută dihotomic (trup + suflet), iar sufletul să fie considerat nemuritor. Aceste două idei au pătruns în creștinism de timpuriu, fiind preluate de la greci direct sau, indirect, prin scrierile evreiești din afara canonului biblic, influenţate la rândul lor de filozofia elină.

Unul dintre motivele, dacă nu chiar Motivul pentru care istoria primei alegeri ratate a omului, a eșecului originar, este dezavuată vehement este duritatea aproape brutală cu care acest eveniment – o simplă decizie „dietetică” ce s-a dovedit a fi cea mai costisitoare decizie luată vreodată de un om – ne reamintește, mai puternic decât orice...

Pavel Kudelich este un renumit sculptor și restaurator. De asemenea, este membru al Sindicatului Artiștilor din Rusia, filiala Sankt Petersburg, secţia Restaurare. S-a remarcat prin restaurarea și realizarea diverselor sculpturi și a interioarelor ornamentale ale palatelor, muzeelor și bisericilor.

Daniel și prietenii lui au dovedit, prin modul în care au trăit, că un caracter solid nu este doar produsul formării academice, ci își are rădăcinile în valorile și învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu.

Apologetica, adică acea ramură a teologiei care urmărește să apere raţional credinţa, oferind probe logice în favoarea ei, este deseori privită ca un instrument limitat în activitatea misionară. Cum poate să fie folosită apologetica într-un mod neabuziv, astfel încât să nu se ajungă la raţionalizarea forţată a tuturor aspectelor legate de credinţă?

De când eram foarte mică, părinţii mei mi-au repetat în mod constant două făgăduinţe biblice: Isaia 41:10 și Psalmul 124.

„Fără un astfel de îndemn puternic din afară nu i-ar fi trăsnit prin cap niciunui preot român, simplu, naiv, orbește supus legilor și obiceiurilor bisericii sale strămoșești, cum au trebuit să fie toţi preoţii noștri pe atunci – să facă așa una ne mai făcută: să profaneze Scriptura prin încercarea sa nelegiuită de a o...

Timp de zece ani, Luther a citit Biblia de două ori pe an. Prima lui Biblie era aşa de citită, încât el „cunoştea ce era pe fiecare pagină şi ştia unde putea fi găsit orice pasaj”[1]. Martin Luther este cel mai sonor nume în lista celor care au produs Reforma și au dus studierea Bibliei...

Juristul Kent Hansen nu are nicio datorie să scrie despre Dumnezeu. Nu face parte din sarcinile lui de șef al biroului juridic al Universităţii Loma Linda, California. Nu, el vorbește și scrie pentru că a fost găsit de Dumnezeu, pentru că este pasionat de Iisus Hristos, pentru că este convins că oricine poate trăi credinţa...

„Într-o viaţă întreagă, îţi convertești imperceptibil fiinţa fie într-o creatură cerească, fie într-una demonică” doar prin deciziile pe care le iei, scria C.S. Lewis. Dacă alegerile pe care le facem au într-adevăr o asemenea miză, cum poate un creștin să se asigure că ia deciziile cele mai potrivite?