Spiritualitate

Orice religie are sau nu căutare în funcţie de beneficiile promise. Pe om îl interesează beneficiile imediate în viaţa aceasta, dar îl interesează în mod special viitorul, speranţa pe care i-o aduce propria religie şi cât este ea de sigură.

„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii” (Romani 12:18).

Credinţa este un concept des folosit, dar rar înţeles în bogăţia semanticii sale și a implicaţiilor sale filosofice. Pentru a-i fi reprezentate fidel natura și conţinutul, credinţa creștină trebuie să depășească în mintea comunicatorului stadiul definirii prin intermediul listelor de doctrine, de crezuri, de principii morale, porunci și de ritualuri liturgice.

Care sunt momentele cele mai proaste din viaţa ta? Sunt multe, cu siguranţă, și de obicei sunt momente în care drumul care îţi stă în faţă te înfioară. Nu îndrăznești.

„Eu am o misiune din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu mi-a spus: «George, du-te și luptă-te cu acești teroriști din Afganistan.» Și așa am făcut. Apoi Dumnezeu mi-a zis: «George, mergi și pune capăt tiraniei din Irak.» Și așa am făcut...”

Pierderea unei fiinţe dragi presupune întotdeauna întreruperea unui echilibru, o schimbare majoră și o provocare pentru viitor și nu suntem niciodată pregătiţi pentru așa ceva. Iată câteva recomandări din partea psihologilor în direcţia aceasta.

„Omul care se iubeşte numai pe sine nu poate fi, ce-i drept, acuzat de promiscuitate în materie de sentimente, dar până la urmă el nu va putea scăpa de insuportabila plictiseală generată de invarianţa obiectului de care se simte ataşat.”1 (Betrand Russell)

Știinţa și credinţa, ca instrumente importante în demersul cunoașterii, sunt percepute adesea într-o relaţie tensionată, din pricina cosmoviziunilor fundamental diferite care le caracterizează. Implicaţiile asupra marilor întrebări ale vieţii sunt evidente și suficiente în a-i răpi cuiva confortul indiferenţei faţă de o miză așa de mare.

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)

Mai vorbește Dumnezeu ca în timpurile biblice? Aș putea să-L întreb pe Dumnezeu cu privire la situaţia mea particulară?

Într-o ţară aflată în topul global al credinţei afirmate în existenţa lui Dumnezeu, merită să încercăm să descoperim care este rolul lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi a românilor.

„Pentru mine, creștinismul solicită încetarea muncii în cursul zilei de duminică. Este vorba despre mult mai mult decât a merge la Biserică”.Aceasta este declaraţia Celestinei Mba, concediată de către angajator pentru dorinţa ei de a avea duminica liberă în vederea participării la serviciile de închinare.

Motto: „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace și încolo, ca să caute cuvântul Domnului, și...

„Totuşi stau pe malul acestui râu; acesta este un fapt. Şi din moment ce mă aflu aici, trebuie să fi venit de undeva.” Wistawa Szymborska „Dincolo de fenomenele care se prezintă ca atare, după cum obişnuia să spună vechiul şi cerebralul meu prieten Chauncey Wright, marele empirist de la Harvard al tinereţii mele, nu există nimic.”...

Conciliul din Trent[1] (1545-1563) a azvârlit cu anateme în doctrina protestantă a îndreptăţirii, iar protestanţii au ripostat pe măsură. Miza era adevărul. Situaţia însă s-a schimbat. Supravieţuirea creștinismului este oferită ca argument pentru minimalizarea diferenţelor și accentuarea similarităţilor cu scopul de a face faţă dușmanului comun: secularismul.

Una dintre cele mai des auzite povești de adormit antreprenorii ambiţioși din zilele noastre este aceea că, dacă muncești mult, vei avea mult.

Limbajul popular al românilor găsește rapid un loc în infern pentru toate oportunităţile noastre ratate, pentru toate greșelile regretabile și ireparabile și, în general, pentru tot ce ne surprinde neplăcut sau nu ne convine. Imaginarul popular este depozitarul acestui adevăr elitist, dar care a fost tradus pe limba tuturor: eșecul nu e niciodată al nostru...

„Ei ţin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.” (Psalmul 94:4)

Lumea se schimbă pe repede înainte. Ritmul dezvoltării tehnologice și relativizarea valorilor sociale ne-a schimbat discursul despre lume și societate, ne-a schimbat conversaţiile cu cei de lângă noi, aducând noi înţelesuri conceptelor cu care operam până acum. Nimic nu este prea sacru pentru a scăpa de această „recalibrare”, nici măcar conversaţiile despre Dumnezeu.

„A fi spiritual este la modă", afirmă Dr. Jonathan Lamb, conducătorul organizaţiei Langham Partnership International, citat de Christian Post. Dr. Lamb confirmă însă că, în ciuda faptului că foarte mulţi oameni sunt fericiţi să se declare spirituali, în lumea noastră vedem mai degrabă „o spiritualitate confuză". Afirmaţia a fost făcută la convenţia biblică Keswick din...

O călătorie în jurul lumii, pe biciclete, i-a condus pe doi tineri americani la concluzia greșită că „oamenii sunt buni.”