Revista

Deși sărăcia rămâne un dat al lumii noastre, dragostea încă face minuni.

Gândirea critică nu este un panaceu, deși se dovedește foarte utilă în gestionarea, clarificarea și/sau soluţionarea unor probleme de alegere, a unor dispute de idei și convingeri, a unor impasuri decizionale care ne preocupă.

Nu încetez să mă minunez de cei care se ocupă organizat de copii cu probleme, de vârstnici abandonaţi și de victimele violenţei. Totuși nevoia de asemenea salvatori eroici arată și către un eșec al grupului social apt să rezolve aceste situaţii: familia.

În teoria haosului există ceea ce oamenii de ştiinţă numesc „efectul fluturelui” – un eveniment aparent insignifiant declanşează o serie de alte evenimente care mai târziu capătă o importanţă majoră. Efectul fluturelui a fost folosit şi în afara domeniului ştiinţific ca metaforă pentru lucruri mici care au impact considerabil. În ceea ce priveşte bunătatea, puţine...

Capătul drumului perfecţionistului creștin nu este perfecţiunea, ci ateismul. Pentru că povara privirii imaginate ca fiind constant nemulţumită a lui Dumnezeu este prea mult de dus pentru orice om.

„Înregistrează un video cu tine înainte ca toate aceste lucruri să ţi se întâmple. Citește o poveste pentru copii. Cântă un cântecel de legăn. Aș vrea ca eu să fi făcut aceste lucruri, pentru că singura voce pe care nepotul meu o știe este cea pe care o am acum.”

„Privindu-ne din afară, este dificil să luăm în serios viaţa pe care o trăim. Această pierdere a încrederii, precum și încercarea de a o recăpăta, constituie problema sensului vieţii.” (Thomas Nagel, Perspectiva de nicăieri

Mișcările fundamentaliste, credinţele religioase extremiste și sectare, manipulările maselor de credincioși, conspiraţiile cu miză religioasă și alte astfel de ameninţări accentuează importanţa gândirii critice.1

Nicio altă instanţă pe pământ nu poate judeca un om așa de eficient cum o face sau ar trebui să o facă propria lui conștiinţă. Înainte și îndată după ce răul a fost comis începe „nemilosul“ proces.

Argumentele trebuie să convingă și, pentru a convinge, trebuie să fie cel puţin valide – condiţia minimă a persuasiunii.

Nimeni nu a văzut vreodată un gând. Nici chiar neurochirurgii. Cu toate acestea, despre cum gândim știm mai multe decât vedem și mai puţine decât ne-am dori, sau ne-ar prinde bine.

Nimeni nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu, însă Acela care L-a cunoscut dinainte să se nască pe acest pământ ne-a învăţat pe toţi să I ne adresăm prin rugăciune.

De multe ori nu avem răbdare să așteptăm răspunsul la rugăciuni, iar alteori nici măcar nu știm când l-am primit. Pentru familia ten Boom, răspunsul la unele rugăciuni a venit 100 de ani mai târziu.

„Vedem din ce în ce mai clar că Dumnezeu este în politică. Că dintotdeauna a fost și întotdeauna va fi. Că într-un sens mai măreţ și mai înalt decât am înţeles noi vreodată, vorba aceea vox populi vox dei este adevărată pe vecie.“ Winston Churchill

În miezul frământărilor polarizante legate de mediu, creștinii s-au trezit prinși în tensiunea dintre convingerea că mediul se va degrada continuu, ca semn al iminentei Apocalipse, și necesitatea de a avea un comportament proactiv în protejarea mediului.

Ediţia Semnele timpului din ianuarie vine, ca la fiecare început de an, cu o privire retrospectivă asupra anului încheiat deja. Cel mai departe purtăm cu noi lecţiile pentru care am plătit cel mai mult. Însă, în 2019, am trăit cu toţii și binecuvântări. Despre acestea am scris intensiv în numărul din ianuarie, ca nu cumva...

Vorbind despre condiţia umană cu un umor autocritic și poate autoironic, unul dintre popularele cântece gospel americane rezumă o nefericită combinare a reperelor în viziunea creștină. Titlul imnului este „This Old House” („Casa cea veche”) și în esenţă afirmă: „Nu ne permitem să reparăm casa cea veche” întrucât „mergem acasă la Domnul.”

Separarea bisericii de stat este întâmpinată cu entuziasm de către cei care apreciază libertatea de conștiinţă. Dar această separare poate avea și ramificaţii mai puţin fericite.

După ce an de an efectele încălzirii globale au devenit tot mai vizibile, anul 2019 a fost martorul trezirii conștiinţei ecologice a societăţii civile.

În luna noiembrie 2014, Smithsonian Magazine a inclus-o în topul celor 100 cele mai semnificative personalităţi americane ale tuturor timpurilor și pe Ellen White, cofondatoarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

„Asemenea sclaviei și apartheidului, sărăcia nu este naturală. Este ceva produs de om și ceva ce poate fi învins și eradicat prin acţiunea fiinţelor umane. (...) Învingerea sărăciei nu este un act de caritate. Este un act de dreptate.”[1] (Nelson Mandela)