Revista

„Religia este ce am eu în suflet. Ce este acolo, nu-ţi poate lua nimeni. Dar în spaţiul public trebuie să ne conformăm...“

Părinţii se întreabă adeseori cum să trăiască în armonie cu adolescenţii din propria casă. Întrebarea trădează mai degrabă autocompătimire şi un transfer al culpei pentru starea conflictuală asupra adolescentului răzvrătit, devenit peste noapte o persoană cu care nu te mai poţi înţelege.

Există greșeli în Biblie? Dacă da, ce fel de greșeli și cum afectează ele caracterul inspirat al ei? Există contradicţii între autorii Bibliei? Cum se explică acestea?

Foarte mult timp s-a consumat cu dezbaterea tainelor pe care le presupune întruparea. Aproape toată lumea crede că Iisus a fost și este Dumnezeu. Dar cum rămâne cu natura Lui umană? În ce măsură a fost și om? Era El la fel ca noi sau nu? Răspunsul nostru pare să depindă de modul în care...

„Dacă cinema-ul nu este acolo pentru a provoca dialogul și pentru a alimenta acest dialog infinit și această solidaritate absolut necesară între semeni, între membrii unei comunităţi, atunci nu are ce să caute. Nu am nevoie de niciun film care să-mi spună cum stă lumea, câtă vreme ajunge să alimenteze conflicte și să hrănească răul....

„Totul e mărginit, durerea nu.” (Mihai Eminescu, Cugetări)

Hudson Taylor a întreprins unsprezece călătorii între Europa și China, iar misiunea sa a prosperat, având una dintre cele mai complexe viziuni de evanghelizare.

La nivel global, depresia devine în 2020 a doua cauză de morbiditate generală globală și prima în 20301, conform prognozei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), iar unul din zece români suferă de depresie, indică statisticile OMS.

Unii oameni regretă marile alegeri pe care le-au făcut în viaţă, alţii regretă că viaţa nu le-a oferit posibilitatea de a alege.

De mulţi ani, o tradiţie a libertăţii de exprimare este instituită în Marea Britanie, la Londra, în Hyde Park: prin lege, de la o tribună special amenajată, orice cetăţean e liber să-și comunice deschis opiniile în faţa auditoriului întâmplător, oricât de refractare sau virulente, cu privire la orice chestiuni de interes public.

„Nu-i așa că sunt încă om dacă mi-e frică?” Întrebarea unui cunoscut personaj fictiv poate fi punctul de plecare al reflecţiei asupra modului în care (învăţăm să) trăim cu temerile noastre. 

Învierea este un fapt istoric. Iar credinţa creștină este invalidă fără ea.

Întrebarea din titlu este un protest exprimat sub forma unei nedumeriri acuzatoare la adresa lui Dumnezeu. Nu este altceva decât o condamnare voalată a lui Dumnezeu și a acţiunilor Lui. Este expresia ciudată a rebeliunii unei lumi care se vede pe sine superioară lui Dumnezeu. Oamenii uită cuvintele Scripturii din cartea lui Iov: „Supărarea să...

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.

A șaptezecea aniversare a încheierii celui mai recent război mondial a intensificat eforturile pentru înţelegerea acestei tragice istorii. Într-o perioadă în care se acumulează noi tensiuni politice, economice și religioase între diferite naţiuni, iar lideri politici mondiali nu ocolesc în discursul lor referiri la o posibilă confruntare, este nevoie să ne gândim serios la propria...

„Eu cred că este mai degrabă o chestiune de marketing senzaţional, mult mai bun decât filmul. Nu este foarte greu să îi zăpăceşti pe ăştia mici în felul ăsta, dar asta presupune să ai un IQ destul de redus. Bine, dacă aceşti copii vor să trăiască într-o lume ca Pandora, se...

Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni. Sunt convins că oamenii evocaţi în legătură cu momentele mele astrale – și am ţinut să-i nominalizez pe toţi – au contribuit, fiecare în felul lui, la reîntâlnirea mea cu Divinitatea.

În perioada comunistă, în faţa tăvălugului numit catedră, ne pomeneam uneori opunând rezistenţă, în numele unui singur crez, indiferent de confesiune: Dumnezeu există, altminteri Universul şi viaţa nu se pot explica pe cinstite.

Un pui de „antreprenori în serie” (cum obișnuiește să își numească părinţii), Julian Archer a mers pe calea deschisă de ei până a ajuns în clubul celor mai bogaţi 1% ai planetei.

Am 33 de ani, sunt căsătorită și am o fetiţă de doi ani. E minunat să fii mamă și să vezi cât de frumos am fost creaţi. M-a fascinat sarcina, încă sunt interesată de subiectul nașterilor naturale și încerc să mă documentez cât mai bine pentru fiecare etapă prin care urmează să trecem.

Pe vremea adolescenţei mele, un autor elveţian, Erich von Daniken, a făcut vâlvă cu teoriile lui despre influenţe extraterestre asupra omenirii la începuturile ei. Versiunea românească a cărţii lui principale s-a numit Amintiri despre viitor. Desigur, ideile lui nu au astăzi nicio susţinere, dar expresia a rămas: amintiri despre viitor. Ceva din trecut spune ceva...