Revista

Prima mea Biblie mi-a fost oferită de pastorul Damian Zamfir, în iarna anului 1972. Pastorul Zamfir, omul care mi-a condus cei dintâi pași pe calea către Hristos, m-a invitat să-l vizitez în casa parohială a bisericii adventiste de pe strada Rodnei din Târgoviște.

Persoana lui Iisus Hristos a preocupat multe minţi de-a lungul istoriei. Indiferent dacă a trezit un spirit de admiraţie sau, uimitor, de repulsie, Iisus rămâne un chip imposibil de neglijat.

În ciuda dificultăţilor poate peste medie, unii oameni își trăiesc viaţa atât de frumos încât, dacă ar derula-o cap-coadă, s-ar auzi un psalm.

Și eu, și soţul meu ne-am dat seama că inevitabilul s-a produs; zvonurile despre izbucnirea războiului se înteţiseră în ultima lună.

Poţi avea o căsătorie fericită cu oricine? Ideea fericirii ca o creaţie proprie persistă în vremurile noastre, deşi sedimentarea ei culturală ţine de epoca modernă.

Atacul condus de membri al-Shabaab asupra Universităţii Garissa, din Kenya, soldat cu 148 de morţi, sau recenta ucidere a 30 de creștini etiopieni de către gruparea Stat Islamic, ultimele din seria atrocităţilor inimaginabile comise de organizaţiile teroriste, provoacă noi luări de poziţie împotriva fundamentalismului religios, în special islamic, și a legăturii sale cu terorismul. Nu...

Viaţa de credinţă este frumoasă doar atunci când este vie și când bucuria de a fi împreună cu ceilalţi la închinare devine contagioasă.

Capătul drumului perfecţionistului creștin nu este perfecţiunea, ci ateismul. Pentru că povara privirii imaginate ca fiind constant nemulţumită a lui Dumnezeu este prea mult de dus pentru orice om.

Societatea românească de astăzi este grav bolnavă. Nu sunt medic pentru a putea pune un diagnostic precis și nu cred că de un medic este nevoie pentru a constata o realitate atât de prezentă, încât devine obsedantă.

Aţi fost vreodată măcinaţi de gândul că propria existenţă, pe lângă faptul că este efemeră, este o întâmplătoare și neîntreruptă pendulare între Bine și Rău?

Zahărul. Aproape oricine i-a simţit gustul cu mult înainte de a putea memora senzaţia de satisfacţie care electrizează cu delicateţe corpul, începând cu o zonă modestă din spatele gurii.

Mai mult decât o zi a obligaţiilor religioase, sabatul este o expresie a înţelepciunii și a iubirii lui Dumnezeu, care a dorit să-i ofere omului un ritm de viaţă în care relaţia cu El să fie centrală.

„Imaginaţi-vă o lume a păcii, a prosperităţii și a democraţiei”1, scria la începutul anilor 2000 Mark Leonard, fondatorul Consiliului European pentru Relaţii Externe, creionând scenariul unei Europe care va domina secolul al XXI-lea. În acest scenariu, modelul european s-ar fi răspândit în lume ca un virus, cea mai mare ameninţare pe care ar fi putut-o...

„Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.»“ (Ioan 3:3)

Cum să ne protejăm de dezamăgire în prieteniile pe care le cultivăm? Putem face ceva pentru a ne pregăti să facem faţă dezamăgirii? Și ce înseamnă să îi facem faţă?

Una dintre cele mai plăcute și, totodată, mai chinuitoare îndeletniciri ale minţii este să viseze la o viaţă mai bună. De câte ori nu căutăm schimbarea în bine printr-o achiziţie, prin noi prieteni, printr-o nouă casă, o nouă slujbă, o nouă relaţie sau alte idei pentru un nou început?

Prezentă în numeroase religii şi culturi, credinţa în viaţa după moarte a fost întotdeauna un ajutor important pentru o mai uşoară acceptare a realităţii dramatice a morţii. Totuşi, Biblia vorbeşte nu despre nemurirea intrinsecă a sufletului, ci despre viitoarea înviere a morţilor. 

Scriptura este un cuvânt latin, care înseamnă „scriere”, în timp ce biblia este un plural neutru grecesc, care înseamnă „cărţi” (de la biblíon = carte, document, sul de papirus). Dar astăzi, în toate limbile, cuvântul Biblia este înţeles ca un singular feminin, cu sensul de Sfânta Scriptură.

Principala problemă a oricărei hermeneutici centrate pe Evanghelie rezidă în stabilirea relaţiei potrivite între Hristos și Biblie.

ADRA România [1] a avut iniţiativa înfiinţării unui centru de primire în regim de urgenţă a victimelor violenţei în familie. „În acest centru, ADRA oferă cazare, hrană şi asistenţă medicală de urgenţă femeilor care au reclamat violenţa domestică organelor competente.” (Sorin Goleanu)

Poate că Platon a fost printre primii care au gândit astfel, dar în sociologia modernă Walter Lippmann este cel care a rămas în istorie pentru ideea că oamenii nu au acces la realitate în toată complexitatea ei, ci operează cu imagini pe care și le construiesc singuri despre această realitate.