Revista

Una dintre acuzaţiile aduse religiei și credinţei este că valorile lor știrbesc pilonii principali ai demnităţii: libertate, autonomie, iubire de sine ș.a.m.d. Se afirmă că, în contrast cu aceste valori ale demnităţii, credinţa se exprimă îndeosebi pe calea smereniei. Se află oare afirmarea demnităţii și trăirea credinţei pe drumuri opuse?

Când privesc la puii care eclozează într‑un cuib și încep să pună în scenă comportamentele instinctive ale speciei lor, mă gândesc la ce am putea înţelege despre noi, despre specia umană, dacă am avea perspectiva unui asemenea observator privilegiat.

Am acceptat provocarea de a scrie despre motivaţie gândindu-mă că este o sarcină ușoară, după atâtea discursuri motivaţionale citite, ascultate sau rostite.

Acest interviu imaginar vrea să transmită că viaţa și sensurile ei sunt supuse unui demers permanent în schimbare și că noi, oamenii, avem o datorie sfântă să descifrăm acest puzzle dinamic și să ne jucăm rolurile cu toată bucuria și seriozitatea.

În faţa unei tragedii umane, cea mai la îndemână reacţie este de resemnare și cedarea în faţa sentimentului că, orice și oricât ai face, nu va fi vreodată suficient. Printre resemnaţi se strecoară, din fericire, și oameni care și-au păstrat sufletul larg deschis și care ajută cum pot ei mai bine.

Într-un sens intuitiv, e deplasat să vorbim despre fericire când subiectul discuţiei este depresia. Mai deplasat însă este să vorbim în același context despre anormalitate, insuficienţă sau inadaptare.

Principala problemă a oricărei hermeneutici centrate pe Evanghelie rezidă în stabilirea relaţiei potrivite între Hristos și Biblie.

În 1867, când Edson White avea 18 ani și lucra la tipografia adventistă din Battle Creek a avut o discuţie cu domnul Bell, care avea să-l redefinească.

„Privesc durerea ca pe una dintre cele mai remarcabile trăsături ale corpului omenesc… Dacă aș putea alege un dar pentru bolnavii mei de lepră, acela ar fi darul durerii.“ (Paul Brand)

Până în 2020, depresia va deveni cea mai obișnuită boală în lumea civilizată lovită de criza mondială. Unul din patru oameni va suferi de o formă de tulburare psihică, potrivit raportului Parlamentului European.

Pastorul portughez Mario Brito activează de mulţi ani în foruri de conducere bisericească, dar rămâne un om prietenos și modest. De curând, fiica sa Estela s-a îmbolnăvit de o boală misterioasă și a fost la un pas de moarte. Titlul anticipează felul în care s-a încheiat această criză. Iată povestea pe larg.

Prietenia, în interiorul familiei și în afara ei, capabilă să fie prin ea însăși un element de stabilitate și certitudine – poate uneori singurul –, este o promisiune care ne animă pe toţi.

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoștinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde” (1 Tesaloniceni 4:13).           

Ne naștem echipaţi pentru a râde. Bebelușii încep să râdă pe la vârsta de 3 luni – cu mult înainte de a vorbi.

Cinci secunde. Și totul miroase a cer, a iarbă udă și fericire.

A fost odată ca niciodată o vreme în care cuvântul parenting mă făcea să oscilez între o privire dată peste cap și un ridicat din umeri. Era vremea în care șapte ore de somn pe noapte, în locul celor minimum opt, aveau potenţialul destabilizator al unui uragan și în care glasurile cristaline ale copiilor din...

Miturile își fac loc în viaţa noastră precum bacteriile. Sunt mult mai multe decât ne imaginăm și, în general, sunt „invizibile“ și relativ inofensive – nu se moare din orice bacterie „înghiţită“. Din păcate însă, există bacterii și, deopotrivă, mituri de largă circulaţie, care ne schimbă (și uneori ne scurtează) viaţa.

Ura și separarea. Sunt cele două cuvinte la care se rezumă sursa amărăciunii pe care am simţit-o recent.

În copilărie am fost păgân. Nu a fost o alegere, ci o consecinţă a lipsei Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi am ajuns să cred.

Ediţia Semnele timpului din ianuarie vine, ca la fiecare început de an, cu o privire retrospectivă asupra anului încheiat deja. Cel mai departe purtăm cu noi lecţiile pentru care am plătit cel mai mult. Însă, în 2019, am trăit cu toţii și binecuvântări. Despre acestea am scris intensiv în numărul din ianuarie, ca nu cumva...

După ce, în primele două articole, a fost urmărită evoluţia istorică a învăţăturii creştine despre revenirea lui Iisus Christos, în al treilea articol, cel care precedă articolul de faţă, am făcut o minimă trecere în revistă a unor curente filozofice, politice, religioase, esoterice, importante pentru a înţelege lumea în care au apărut trezirile milenariste din...