Manipulare

„Dacă există ceva mai sfâșietor decât un trup care se prăpădește din lipsă de pâine, acela e un suflet care se stinge din lipsă de lumină.“ (Victor Hugo)

Ajuns pe sol american după prima sa întâlnire bilaterală cu omologul rus, președintele SUA, Donald Trump, încearcă să repare daunele de imagine pe care și le-a creat sieși și Partidului Republican după conferinţa de presă comună a celor doi lideri.

Poate că Platon a fost printre primii care au gândit astfel, dar în sociologia modernă Walter Lippmann este cel care a rămas în istorie pentru ideea că oamenii nu au acces la realitate în toată complexitatea ei, ci operează cu imagini pe care și le construiesc singuri despre această realitate.

„Moda este un sinonim pentru exploatare”, scria Tansy Hoskins, într-o carte care dezavua ideea modei în sine, din cauza costurilor ei exorbitante, de la oprimarea mediului la cea a muncitorilor.

Dacă Făt-Frumos nu-și curma plânsul până nu obţinea promisiunea tinereţii fără bătrâneţe și a vieţii fără de moarte, copiii moderni se dovedesc mai rezonabili în dorinţele lor. Un ecran și o conexiune la internet pot reprezenta antidotul magic al oricărei stări de indispoziţie, viza de intrare pe un tărâm al făgăduinţei. Gestionarea conduitelor digitale ale...

Sclavia modernă, exploatarea muncitorilor, neplata salariilor și abuzul psihic sunt fenomene larg răspândite în economia Marii Britanii, iar România se află printre ţările cu cele mai multe victime în această ţară, potrivit unui raport guvernamental britanic. În prezent, 65 de români sunt înregistraţi ca victime ale sclaviei moderne în Marea Britanie.

„Creaturile Borg[1]. O specie extrem de evoluată de prădători. Nu au conștiinţă. Nu au moralitate. Foarte probabil, ţi-au infestat deja comunitatea, școala și chiar copiii. Această ameninţare din lumea reală se numește «noua toleranţă», două cuvinte simple ce descriu o doctrină modernă complexă.“[2] (Josh McDowell)

Istoria nu arată ca în filmele de la Hollywood. Oricât de truistică ar putea suna afirmaţia, ea încă este o surpriză, cel puţin parţială, pentru mulţi, care își imaginează că, deși istoria nu e chiar ca în filme, e totuși destul de aproape de reprezentările dramatice.

Bannere atractive pe site-uri cu trafic mare, campanii de promovare, reduceri reale sau iluzorii, oferte care se epuizează cu viteza minutului sau a secundei. Liste cu produse, aprigă vânătoare de preţuri, trezirea cu noaptea-n cap. Start furat, vânzări de milioane de dolari, clienţi extaziaţi sau nemulţumiţi, colete livrate cu întârziere, bugete care o iau razna....

Cred că oricărui român i s-a întâmplat la un moment dat să constate, la întâlnirea cu un occidental, că interacţiunea lor ar putea fi îmbunătăţită dacă el însuși ar manifesta o mai mare deschidere, așa cum o manifestă străinul.

Un judecător american a luat o decizie istorică. Într-un caz de suicid, judecătorul a hotărât să acuze de ucidere din culpă o altă persoană decât victima, pentru că l-ar fi încurajat pe acesta să meargă până la capăt. Practic, judecătorul a tratat cuvintele persoanei respective drept armă a crimei, dând un verdict care i-a uimit...

Un studiu recent, destinat identificării mijloacelor de îmbunătăţire a comunicării angajaţilor din sănătate pe reţelele sociale, a adus o informaţie surprinzătoare: trolii rușii sunt actori cheie în dezbaterile pe tema vaccinării. Cum este greu de imaginat că vaccinurile ar fi pe agenda Kremlinului, care să fie semnificaţia acestei invazii online?

Chiar dacă astăzi folosim o denumire neologică pentru dezinformare, fake news există încă din Antichitate. Și nu e vorba doar de o protoformă a dezinformării, de fake news primitive, ci dezinformare pură, ca la carte, fascinant de asemănătoare cu aceea la care asistăm pe scenele politice ale lumii azi.

Facebook a reușit să șteargă 1,5 milioane de copii ale videoclipului cu atacul din Noua Zeelandă, la 24 de ore după ce atacatorul a folosit funcţiile oferite de platforma de socializare pentru a transmite în direct 17 minute din timpul atacului de vineri.

Era un sfârșit torid de iunie când adolescenta Muawia Bibi a crezut că și-a văzut visul cu ochii. Deși ai ei se opuseseră vehement, reușise în sfârșit să se mărite cu Sajjad Ahmed, un tânăr cu opt ani mai mare decât ea. N-a apucat să-și conștientizeze însă împlinirea, că visul ei s-a și transformat în...

Poate că mulţi dintre noi cunoaştem cel puţin o persoană manipulatoare sau poate chiar noi facem parte din această categorie. Dar ştim când această tendinţă de a fi controlaţi sau schimbaţi devine dăunătoare? Cum le facem faţă persoanelor manipulatoare?

Lupta cu noul coronavirus este însoţită de mai multe „lupte paralele”, printre care și lupta cu frica oamenilor, care se poate transforma în panică – unul dintre cele mai periculoase fenomene sociale.

Când credem că suntem imuni la dezinformare, devenim o pradă ușoară pentru cei care ne manipulează.

Editorii faimoaselor dicţionare Oxford au ales „cuvântul anului 2016 ”, acela care a captat cel mai bine starea sufletească și preocupările publicului vorbitor de engleză: „post-adevăr”.

Deși se pot produce schimbări în forma și în materia cărţilor, totuși, în esenţa și în funcţionalitatea sa, „cartea va rămâne ceea ce este”[1]. Aceasta este opinia celebrilor oameni de litere Jean-Claude Carrière[2] și Umberto Eco[3], exprimată în 2009, într-o serie de dialoguri sub titlul: Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi.

Manipularea este o constantă aproape zilnică a vieţilor noastre. Cum să ne dăm seama când suntem manipulaţi şi cum ne construim un scut împotriva mesajelor manipulatoare?