Etichetă: sensul vietii

Îmbrăcată în detalii, orice poveste de viaţă poate fi interesantă. Când intri în detalii, dintr-o relatare comună sau mediocră, cuprinsă în câteva cuvinte, povestea devine o destăinuire. Îmi dau seama că povestea mea nu face excepţie, deși adesea mi s-a părut că trăiesc banal și formal.

Rost, rostire, rostuire... „rostul” românesc și derivatele lui. Un cuvânt mai generos în limba noastră decât sinonimele „sens”, „scop”, „semnificaţie”, după cum îl prezintă Constantin Noica în volumul din 1970, Rostirea filosofică românească.[1]

Acest interviu imaginar vrea să transmită că viaţa și sensurile ei sunt supuse unui demers permanent în schimbare și că noi, oamenii, avem o datorie sfântă să descifrăm acest puzzle dinamic și să ne jucăm rolurile cu toată bucuria și seriozitatea.

Când facem un bine cuiva fără să așteptăm nimic în schimb, uităm adesea și persoana beneficiară, și darul oferit. Dumnezeu însă nu uită și împlinește la momentul potrivit promisiunea făcută în versetul care a dat titlul acestei pagini de jurnal. Așa a procedat și în cazul meu.

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găsește, o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și, când găsește un mărgăritar de mare preţ, se duce de...

Se spune că „toate drumurile duc la Roma”. Această expresie celebră s-a născut în Antichitate, de la vasta reţea de drumuri construită de romani pentru a facilita comunicarea și deplasarea în întregul imperiu.

Motto: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa.” (Ioan 14:6)

Vorbeam foarte puţin în primii mei ani şi mama spune că o speria tăcerea mea. Nu ştia niciodată ce îmi trece prin minte, se temea că ascund ceva.

Am călătorit recent în Nepal. De multe ori, la întoarcerea dintr-o călătorie, simt o presiune să mă întorc cu povestiri interesante – experienţe-limită  și anecdote la care oamenii fac ochii mari și râd în hohote.

Viaţa este un mister fascinant și o provocare continuă. Și totuși, de multe ori nu ne mulţumim cu o experimentare simplă a fenomenului vieţii.

Te-ai întrebat vreodată dacă rugăciunile tale sunt mai mult decât un dialog cu tine însuţi, o proiecţie a propriilor tale dorinţe, un produs al imaginaţiei tale febrile? Te-ai gândit uneori că rugăciunea este un act iraţional, ba chiar ridicol, câtă vreme Dumnezeu știe totul? Ai fost frustrat că rugăciunile tale nu au primit răspuns?

„…ceea ce contează nu e sensul vieţii în general, ci mai degrabă sensul specific al vieţii omului la un anumit moment…” (Viktor E. Frankl)

„El a făcut ca toţi oamenii, ieșiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.” (Faptele apostolilor 17:26,27)

Plecăm. Chiar dacă nu trebuia, am ales și se întâmplă. Ne mutăm iarăși. E a opta oară în unsprezece ani de căsătorie.

Înainte să încep să caut sensul vieţii credeam că l-am găsit deja. Sau că îmi fusese dat. În lumea din care veneam, drumul era clar stabilit, cu evenimentele majore bine delimitate și prea puţin negociabile.

În tradiţia vestică, începând cu Thales din Milet, filosofii au căutat mereu răspunsuri la întrebări care transcend lumea materială, palpabilă. Una dintre cele mai arzătoare interogări care a dăinuit secole de-a rândul și care a apăsat multe minţi luminate este dilema sensului vieţii.

Zăbovind asupra afirmaţiei că „viaţa are în mod potenţial sens în orice condiţii, chiar și în cele mai nefericite[1], îmi revine în minte povestea unei femei anonime care m-a impresionat profund cu privire la două stări existenţiale: a fi și a avea.

Întotdeauna mi-am imaginat că bunăstarea, perspectivele luminoase, o sănătate bună și un scop clar în viaţă tind să nu genereze foarte des întrebări cu privire la sensul vieţii.

„Să simţi că ai sens înseamnă să te simţi nemuritor”1 – scria în 2014 profesorul de psihologie și autorul Clay Routledge. Este aceasta singura nemurire de care vom avea parte vreodată?

Marea majoritate a americanilor declară că religia este importantă în vieţile lor, deși un număr record consideră că religia nu are răspunsuri la întrebările mari ale vieţii. Aceasta a fost concluzia unui sondaj Gallup făcut public în preajma sărbătorilor de Crăciun.

Sunt zile, poate chiar ani, care trec fără să ne întrebăm în mod serios care este sensul vieţii noastre sau dacă ceva din tot ce am lăsat în urmă a făcut cuiva viaţa mai frumoasă. Ne este frică de un răspuns, pentru că ne-ar determina să facem o schimbare. Pentru John Wood, acest răspuns a...