Gândește mai departe

Când cineva dorește să justifice răul pe care l-a făcut prin faptul că și altul sau alţii au făcut la fel sau prin faptul că acest rău nu a fost decât o reacţie la răul făcut de altcineva, comite eroarea logică a apelului la ipocrizie.

A argumenta făcând apel la noutatea unei idei, la ceea ce ea inovează într-un domeniu nu este neapărat greșit. Gânditorul vizionar Alvin Toffler a lansat frumoasa expresie „nostalgia viitorului”, ce arăta preţuirea sa pentru aventura pe care ne-o promite viitorul, pentru năzuinţa unora dintre noi de contopire cu timpul nou, in statu nascendi.

Ni se tot spune să ne distanţăm social, ca și când socialul ar fi ceva exterior fiinţei umane, parcă nu ar fi elementul ei constitutiv. Pentru a ne proteja unii pe alţii, mai bine să ne distanţăm acum social, pentru a salva apropierea sufletească. Altfel spus, să sacrificăm exteriorul de dragul interiorului și prezentul de...

Faptul că suntem înzestraţi cu capacitatea de a anticipa (cel puţin unele dintre) rezultatele activităţilor noastre este fără îndoială o binecuvântare. Putem anticipa însă și evenimente puţin sau deloc probabile, din teamă sau precauţie exagerată, ceea ce ne împinge în braţele unei erori de argumentare comune, cea a pantei alunecoase.

Curajul nu este opusul fricii, nici al precauţiei. Adevăratul curaj este ceea ce faci chiar în mijlocul fricii.

Unul dintre cele mai de impact fragmente de literatură care ilustrează pregătirea potrivită pentru o criză materială sau financiară vine din Antichitate. Mai precis, din Biblie.

Fiecare curent religios, fiecare „tabără”, se construiește în jurul unui ideal dezirabil. Însă tensiunile se transformă în conflicte deschise atunci când această valoare centrală devine un scop în sine, iar iubirea – semnul distinctiv al credinţei creștine – este împinsă în plan secund.

Ceea ce gândim despre noi înșine devine în timp realitatea noastră. Un motiv îndeajuns de bun pentru a identifica gândurile distorsionate lăsate să ruleze în mod obișnuit și pentru a căuta strategii de construire a unei gândiri (mai) sănătoase.

Falsa analogie sau analogia defectuoasă constă în folosirea incorectă a schemei argumentative a analogiei fără a fi îndeplinite condiţiile unei comparaţii corecte.

„O mare liniștită nu a dat niciodată un marinar iscusit”, spunea Franklin D. Roosevelt, sugerând că, fără greutăţi, provocări și chiar eșecuri, nu putem deveni cea mai bună variantă a noastră.

Cauza discutabilă, cu varianta latinească cum hoc ergo propter hoc, vizează eroarea prin care cineva consideră că un anumit fenomen este cauza producerii altuia numai pentru că s-a produs împreună sau în același timp cu acesta și, eventual, pentru că simultaneitatea celor două s-a repetat atât cât să se suspecteze că este vorba de o...

Când mă întreba cineva în trecut care este cea mai mare calitate a românului, răspundeam fără să mă gândesc prea mult: „Este descurcăreţ.”

Foarte multe emisiuni de știri, discursuri sau articole de presă fac trimitere la cel puţin un sondaj. Când sunt bine concepute și realizate, sondajele sunt un mijloc excelent de măsurare a opiniei publice pe un anumit subiect. Din nefericire, nu toate sondajele sunt bine alcătuite, relevante, reprezentative sau oneste.

Argumentul circular descrie preluarea ca argument a unei părţi din teză care nu este încă acceptată, ci ea însăși trebuie argumentată.

În viaţa de zi cu zi apelăm adesea la simpla repetare a ceea ce s-a mai zis sau s-a mai făcut. Însă nu tot ceea ce este vechi este autentic sau corect. Atunci când ne raportăm la tradiţie cu încrederea totală că modul în care s-a înţeles și s-a acţionat în trecut este de la...

Eșantionul părtinitor este și el un eșantion nereprezentativ, fie din raţiuni cantitative, ca în cazul eșantionului insuficient, fie din raţiuni calitative: structura lui nu reprezintă structura populaţiei reale, care face obiectul cunoașterii noastre. Atunci când cercetătorii nu aplică tehnici și procedee probabilistice pentru a construi un eșantion aleatoriu, există riscul ca sentimentele și așteptările lor,...

Multitudinea și complexitatea informaţiilor pe care avem nevoie să le încadrăm în intervale scurte de timp în categoriile mintale potrivite pregătesc terenul pentru apariţia raţionamentelor eronate. Când o concluzie este susţinută de argumente foarte slabe sau chiar irelevante, raţionamentul este încadrat în categoria numită non sequitur, adică „nu decurge”, sau „argumentul irelevant”.

Ne folosim experienţa și cunoștinţele pentru a înţelege ceea ce ne e necunoscut sau inaccesibil. Suntem atrași de tipare și judecăm lumea prin prisma a ceea ce deja ne este familiar. Însă, din dorinţa de a înţelege mai repede unele lucruri, tragem adesea concluzii fără a avea la bază dovezi suficiente. Astfel cădem în capcana...

„AI înlocuiește sarcinile efectuate de om mai repede decât crezi”, „Pierderea de joburi pe Wall Street ar putea depăși 200.000 ca urmare a substituirii lor cu AI”, „AI va înlocui angajaţii în 41% dintre companii în următorii cinci ani” și, mai recentul „Bill Gates prevede că doar 3 joburi nu vor fi afectate de AI...

Atunci când considerăm că o concluzie este fondată doar dacă foarte multă lume o consideră adevărată cădem în capcana „argumentului prin apel la majoritate”.

Societăţile occidentale se mândresc cu accesul lor la informaţie. Mai ales în comparaţie cu predecesorii noștri, părem cea mai informată generaţie care a trăit...