Revista

Când frica de război ne-ar cuprinde gândurile, să nu uităm că nu suntem singuri, că Dumnezeu va pune capăt suferinţei și ne va oferi o viaţă nouă și veșnică.

Am auzit multe povești care începeau cu o recomandare de carte. În memoria noastră, unele cărţi stau alături de oamenii cei mai speciali pe care i-am întâlnit.

Când un reporter de la New York Times l-a întrebat pe George Mallory de ce s-a apucat să escaladeze Everestul, alpinistul a răspuns sec: „Pentru că era acolo.”

Era în anul 1939, iar Europa fierbea. Ambasadorul Japoniei în Lituania, Chiune Sugihara, realizase pericolul iminent pentru evreii lituanieni. Din trenul cu care părăsea Lituania, Chiune Sugihara arunca pe geam vize pentru Japonia. Erau ultimele pe care le semna, cu un singur scop: să salveze cât mai multe vieţi.

„El a făcut ca toţi oamenii, ieșiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.” (Faptele apostolilor 17:26,27)

Viaţa de credinţă este frumoasă doar atunci când este vie și când bucuria de a fi împreună cu ceilalţi la închinare devine contagioasă.

Prima mea Biblie mi-a fost oferită de pastorul Damian Zamfir, în iarna anului 1972. Pastorul Zamfir, omul care mi-a condus cei dintâi pași pe calea către Hristos, m-a invitat să-l vizitez în casa parohială a bisericii adventiste de pe strada Rodnei din Târgoviște.

Atunci când vine vorba de conspiraţii, publicul se polarizează rapid. Pe de-o parte sunt „cunoscătorii“, care turuie informaţii sigure cu argumente credibile din cazuri confirmate. Pe de altă parte sunt „neavizaţii“, complet neinteresaţi de subiect, sau respingându-l frontal, ca pe un mit.

Încă dinainte să învăţ să citesc, am început să iubesc poveștile nemuritoare. Aș fi vrut să le ascult zilnic. În vacanţele de vară, o rugam insistent pe sora mea mai mare, norocoasa ce deslușise tainele alfabetului, să îmi citească încă una, și încă una.

Augustin credea că fiinţele umane pot să rămână vii în mijlocul „focului Iadului”, arzând fără să se consume şi simţind durerea fără să moară, pentru că Dumnezeu este omnipotent şi poate face posibilă o astfel de realitate. Conceptul „Iadului veşnic” este însă o provocare nu pentru omnipotenţa lui Dumnezeu, ci pentru dragostea Lui. ...

Este necesar să abandonăm sentimentul de culpabilitate şi „să ne debarasăm de absolut toate gândurile negative şi noxele psihice care nu ne aparţin“.

Repetiţia de cor începuse de doar cinci minute, dar deja eram nerăbdător. Folosindu-mă de un pretext, am ieșit tiptil, cu gândul la locul unde, cu un săptămână înainte, ascunsesem o bucată strâmbă de fier beton. Era exact ce-mi trebuia pentru a forţa broasca ușii fără clanţă, lăsată intenţionat așa pentru ca nimeni să nu poată...

Chiar dacă de 700 de ani ne aflăm într-un loc mult mai bun, știm că toate aceste secole nu au reușit să extirpe din natura umană instinctul persecuţiei.

În cele două ore de conversaţie cu dr. Shelly-Ann Bowen, am discutat despre cercetările sale privind factorii care determină acţiunea sau pasivitatea în faţa unor evenimente catastrofale – un ordin de evacuare din cauza inundaţiilor, diagnosticarea unui cancer etc. Injustiţia socială, relaţiile disfuncţionale dintre individ și instituţii, percepţiile eronate privind responsabilitatea personală și capacitatea de...

Creștinii dupa Evanghelie au redescoperit modelul iniţial al creștinismului, prin elemente precum comuniunea credincioșilor în grupe mici, închinare lipsită de formalism.

„Și cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?” (Eclesiastul 6:12)

„Privindu-ne din afară, este dificil să luăm în serios viaţa pe care o trăim. Această pierdere a încrederii, precum și încercarea de a o recăpăta, constituie problema sensului vieţii.” (Thomas Nagel, Perspectiva de nicăieri

Scriptura este un cuvânt latin, care înseamnă „scriere”, în timp ce biblia este un plural neutru grecesc, care înseamnă „cărţi” (de la biblíon = carte, document, sul de papirus). Dar astăzi, în toate limbile, cuvântul Biblia este înţeles ca un singular feminin, cu sensul de Sfânta Scriptură.

Dr. Kendra Haloviak-Valentine, profesor de Noul Testament la Universitatea La Sierra din Redlands, California, vine dintr-o familie cu tradiţie în teologie și cercetare.

„Săracii lui Christos“, „săracii din Lyon” sau, pur și simplu, „fraţii“ nu și-au spus niciodată „valdenzi“ până să se alăture Reformei. Apelativul batjocoritor le-a fost dat de persecutorii lor, după numele celui care a închegat doctrina comunităţii.

„Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti.” (Tudor Mușatescu)