Epidemie

Tot mai mulţi români care se confruntă cu simptomele tipice răcelii și gripei ajung la întrebarea din titlul acestui articol. Acest material oferă informaţiile esenţiale care ne pot ajuta să recunoaștem pericolul infectării cu noul coronavirus.

Marea provocare a liderilor lumii care se confruntă la ora actuală cu COVID-19 este identificarea răspunsului optim pentru o boală cu câteva trăsături care o fac dificil de combătut.

De la izbucnirea pandemiei noului coronavirus, mulţi își pun întrebări dintr-o perspectivă religioasă. Este această pandemie o judecată a lui Dumnezeu asupra rasei umane? Este un semn al sfârșitului? Vorbește profeţia biblică despre ea? Chiar și cei care nu cred în Dumnezeu sau în Biblie se întreabă ce părere au vecinii sau cunoscuţii lor creștini...

Mă gândeam așa: Oare a sunat vreo alarmă sau e un semnal de sfârșit de zi?

Noemina este absolventă a Universităţii din Hertfordshire, Marea Britanie, specializarea asistenţă medicală, și a început să profeseze în 2012. Fragmentul de jurnal pe care l-a trimis redacţiei Semnele timpului reflectă experienţa ei timp de o săptămână în epicentrul luptei cu noul coronavirus, în zona de terapie intensivă, unde sunt internate cazurile în stare gravă.

„Cum putem să îi încurajăm pe bătrâni în perioada asta? Cum să îi ajutăm să înţeleagă că nu vrem să îi pierdem și că, deși le e greu, nu i-am lăsat singuri. Eu am o mamă în vârstă și, sincer, m-ar ajuta mult. Poţi să scrii pentru mine?”

Gândacul-de-Colorado care a ameninţat recolta de cartofi a fostei RDG în 1950 ar fi fost un mijloc de sabotare a esticilor de către americani. La obârșia gripei spaniole ar fi stat mâna germanilor. SIDA a apărut ca o armă biologică dezvoltată de SUA și testată pe prizonieri și minorităţi. Fiecare criză și-a avut teoriile și...

Antonio are 69 de ani. Este bunic. Timp de 40 de ani a lucrat ca medic internist. În urmă cu doar câteva zile, planurile sale pentru o bătrâneţe liniștită s-au schimbat brusc. Din proprie iniţiativă, Antonio a decis să-și reia activitatea de medic, pentru ajutorarea pacienţilor cu COVID-19.

De la o zi la alta se înregistrează noi recorduri de infectări cu COVID-19 – zeci de mii de persoane testate pozitiv la nivel global. Ne confruntăm cu un dușman invizibil, pe care mulţi nu-l iau încă în serios, dar, potrivit specialiștilor, avem extrem de puţine arme cu care să rezistăm atacului virusului. Distanţarea socială este...

Cum ar fi fost dacă nu ar fi existat nicio veste bună care să ne dea încrederea că putem trece prin necazurile cu care ne întâlnim? Nicio veste bună care să ne asigure că suntem preţuiţi, iubiţi, că suntem sprijiniţi, că nu suntem singuri?

„Să nu ne întoarcem la anormalitatea de dinainte” – acesta a fost unul dintre mesajele pe care francezii le-au afișat pe balcoanele lor de 1 mai, când manifestaţiile obișnuite cu ocazia acestei zile nu au mai putut avea loc.

Ni se tot spune să ne distanţăm social, ca și când socialul ar fi ceva exterior fiinţei umane, parcă nu ar fi elementul ei constitutiv. Pentru a ne proteja unii pe alţii, mai bine să ne distanţăm acum social, pentru a salva apropierea sufletească. Altfel spus, să sacrificăm exteriorul de dragul interiorului și prezentul de...

Pe cine să ascultăm? Cine are dreptate? Cine e echilibrat? Cum să reacţionăm în faţa riscului adus de noul coronavirus?

Lupta cu noul coronavirus este însoţită de mai multe „lupte paralele”, printre care și lupta cu frica oamenilor, care se poate transforma în panică – unul dintre cele mai periculoase fenomene sociale.

Trăim, în feluri diferite, „o stare de nestare”, cu ochii pe cifrele care indică numărul tot mai mare de infectaţi cu COVID-19, în timp ce încercăm să ne pliem pe restricţiile impuse de starea de urgenţă. Dar trăim și momente luminoase, care erau de nebănuit acum câteva săptămâni.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a anunţat recent că virusul care provoacă poliomielită a fost eradicat în cele 11 ţări din regiunea Asiei de Sud-Est. Acest lucru înseamnă că 80% din populaţia lumii trăiește acum în regiuni certificate fără poliomielită, punctează experţii.

Criza provocată de noul coronavirus face cuvintele noastre să conteze mai mult decât de obicei.

Doi români au murit şi alţi şapte sunt internaţi în spital în urma contactării virusului West Nile. Cazurile care se termină prin deces sunt relativ puţine, raportat la numărul de îmbolnăviri. „Eu sunt convins că vom avea şi alte cazuri, dar nu mă aştept la o epidemie", a declarat prof. dr. Molnar Geza, consilier al...

Cu o săptămână în urmă am schimbat câteva vorbe la telefon cu o doamnă în vârstă. Mi-a spus, printre altele, că n-a mai coborât din apartamentul ei de două săptămâni, că au început s-o sugrume zidurile și nu știe cât ar putea să mai reziste acasă. Dacă aș fi vorbit cu ea cu doar câteva zile...

Locuiesc în 5 ţări ale Europei și nu ar fi putut fi mai diferiţi ca vârstă, preocupări sau înclinaţii. Au fost infectaţi însă fără deosebire. Unii nu s-au speriat. Alţii, s-au speriat foarte tare. Au trecut printr-o experienţă despre care, fără excepţie, recunosc că le-a marcat viaţa.

Criza generată de pandemia de coronavirus are, cred eu, câteva trăsături uimitor de asemănătoare cu un incident foarte cunoscut povestit în Evanghelia după Matei (14:22-33). Ucenicii sunt izolaţi pe o corăbioară în mijlocul unei furtuni teribile, aproape la fel cum suntem și noi astăzi, izolaţi acasă de situaţia de urgenţă decretată în ţările noastre.