Fericire

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită.” (Bertolt Brecht)

Trăim într-o perioadă a istoriei care pare să ne fi conectat în toate modurile posibile. Credem că sunt puţini cei care nu au pe nimeni cu care să socializeze.

Pe 8 martie s-au numărat mai ales flori și calorii provenite din dulciuri. Unii s-au plâns că pe lângă dulciuri s-ar fi infiltrat și dulcegării. Însă niciunele dintre aceste categorii primăvăratice nu se regăsesc în bilanţul pe care vreau să îl fac mai jos.

Cum răspunzi când cineva te întreabă: „Cum ești”? Cu un ridicat ușor din umeri și un: „Bine” neconvingător? Ce altceva ai putea răspunde, când nu ești convins că viaţa ta de zi cu zi se rezumă la ceva mai mult de atât?

De curând am urmărit o emisiune TV în care invitatele, profesoare și psihoterapeute, fiind întrebate despre idealul de feminitate în lumea contemporană, au lansat o opinie ce mi-a părut stranie: aceea potrivit căreia un astfel de ideal nu ar mai fi reperabil sau nu și-ar mai găsi rostul, astăzi...

„Era odată un Om care trăia în Ţinutul Rarităţii. După multe aventuri și o lungă călătorie prin Știinţa Economică, s-a întâlnit cu Societatea de Abundenţă. S-au căsătorit și au avut o mulţime de nevoi.” (Jean Baudrillard)

Departamentul ONU Sustainable Development Solutions Network (SDSN) a publicat recent un raport privind repartizarea gradului de mulţumire socială şi o listă cu cele mai fericite locuri din lume.

Cele mai fericite persoane din lume sunt tocmai cele din ţările sărace, opt din cele zece ţări cu cei mai fericiţi locuitori fiind localizate în America Latină. Aceasta este concluzia unui sondaj de opinie efectuat în anul 2011, în 148 de ţări şi dat publicităţii în luna decembrie 2012.

Fie că recunoaștem sau nu, viaţa ne este condiţionată de bani. Majoritatea am spune că mai degrabă de absenţa lor. Puţini sunt cei care reușesc să se smulgă de sub mirajul lor, iar și mai puţini sunt cei care și-i doresc doar pentru a-i oferi. Printre aceștia din urmă se numără și Rachel Lapierre.

Doar cu două decenii și jumătate în urmă, depresia și alte tulburări ale sănătăţii mintale erau aproape necunoscute la copii și, de asemenea, ignorate în unele cazuri.

Când o jaluzea neridicată devine un SOS trimis de cei obișnuiţi să trăiască singuri, dar se tem să moară în singurătate, ceva s-a modificat fundamental într-o societate care nu demult preţuia valoarea relaţiilor umane.

De-a lungul timpului, conceptul de gândire pozitivă s-a dovedit extrem de versatil, reușind să atragă în mrejele unor promisiuni sonore milioane de oameni, care s-au lăsat convinși că viaţa înseamnă mai mult decât ce reușiseră să trăiască până atunci.

„Era întuneric în burta lupului.” Asemenea unui chef-bucătar care reinterpretează o mâncare tradiţională pentru un restaurant urban cu preţuri piperate, scriitoarea Margaret Atwood le propunea cursanţilor de la masterclass-ul ei o reinterpretare a poveștii „Scufiţa Roșie”, pe măsura celor mai actuale gusturi și abilităţi de atenţie: o Scufiţă care trăiește în prezent.

Studiile arată că persoane de toate vârstele și veniturile sunt din ce în ce mai nefericite la locul de muncă. Unii se simt stresaţi sau plictisiţi, în timp ce alţii consideră că succesul profesional nu face parte din viaţa lor. Deși condiţia financiară poate fi satisfăcătoare, sursa de nemulţumire faţă de profesie există.

Fragmentul următor este decupat din filmul „Jack” (1996), care îl are ca protagonist pe Robin Williams.

Vârtejul de activităţi și termene-limită în care ne aruncă viaţa de adult ne face adesea refractari la apropiere. Abandonăm vechi prietenii și neglijăm construirea de noi relaţii, până când, inevitabil, vine și ziua în care începem să ne simţim apăsaţi între zidurile de singurătate pe care le-am ridicat cu mâinile noastre.

Poveștile de iubire au modalitatea lor de a se insinua în prim-plan și de a ne convinge că debutul lor scânteietor e doar uvertura unei căsnicii ce va reaprinde mereu, la altă intensitate, același foc de artificii al începuturilor. Însă repeziciunea cu care ambalajul strălucitor al iubirii începe să se ponosească strecoară bemoli pe portativul...

„Moda este un sinonim pentru exploatare”, scria Tansy Hoskins, într-o carte care dezavua ideea modei în sine, din cauza costurilor ei exorbitante, de la oprimarea mediului la cea a muncitorilor.

Johnny Barnes, cunoscut mai degrabă ca „Mr. Happy”, a devenit un ambasador pentru micuţa insulă, obiceiurile sale zilnice făcând subiectul unui scurt documentar care a ajuns să fie cunoscut în toată lumea. Diviziunea Bisericii Adventiste din America de Nord a declarat că Barnes „a jucat un rol-cheie în a ajuta Biserica să prindă rădăcini...

Dacă în urmă cu aproape șapte decenii Hans Selye introducea noţiunea de stres în limbajul știinţific, astăzi conceptul a prins rădăcini solide în vocabularul nostru, invadând toate etajele cotidianului. O cauză frecventă a stresului, deși inegal distribuită între muritori, împletește suficiente fire în ţesătura ei complicată, pentru a nu putea fi evitată pe de-a-ntregul: relaţia...

Povestea lui Brad Florescu e un clișeu. Absolvent de jurnalism și publicitar cu succes tip „Dumnezeu pe Pământ”, cum se descria singur, s-a revoltat împotriva lui însuși, a demisionat și a plecat pentru un an în Thailanda ca să se dezveţe de toate minciunile în care trăia și să se întoarcă cu adevărul.