Analize

Atunci când Îl găsim pe Iisus, descoperim direcţia în care trebuie să mergem și priorităţile pe care trebuie să le avem. De fapt, a-L întâlni pe El înseamnă că avem șansa de a deveni cine am fost meniţi să fim.

„Trăiește acum întrebările. Poate că treptat, fără să-ţi dai seama cum, într-o zi vei trăi și răspunsurile.” (Rainer Maria Rilke)

Ce faci într-o relaţie când lucrurile nu mai merg aşa cum trebuie sau aşa cum te aşteptai? Încerci să le rezolvi sau mai degrabă ai vrea să renunţi? Iată câteva sfaturi care te-ar putea ajuta înainte de a lua decizia de a întrerupe o relaţie.

Prima parte a vieţii mele a fost marcată de multiple bariere care mă plasau într-un statut minoritar.

Sunt aproape 500 de ani de la publicarea lucrării lui Andreas Karlstadt, pe care a scris-o în apărarea doctrinei Sabatului. Era prima lucrare pe acest subiect elaborată de un conducător al Reformei.

Cancerul de sân ucide mai multe femei decât majoritatea celorlalte forme de cancer. Aproape 13% dintre femeile din SUA și 11% dintre femeile din Australia dezvoltă această afecţiune malignă.

„De ce nu pot oamenii buni să-i înveţe pe oamenii răi să fie buni?” și-a întrebat Madeleine mama, cu inocenţa celor șapte ani ai ei.

Un jurnalist l-a provocat pe suveranul pontif, la finalul periplului său african, cu o problemă sensibilă. Ar putea prezervativele să prevină răspândirea HIV? În opinia jurnalistului, acestea ar putea constitui „o parte importantă a răspunsului”. În consecinţă, biserica nu poate și nu ar trebui să mai ignore la nesfârșit această chestiune. Problema însă nu pare...

Penticostalismul, intrat în rândurile bisericilor tradiţionale sub forma mişcării carismatice, a avut o serie de efecte importante asupra acestora: de la înviorarea stilului de închinare şi creşterea numerică a acestora până la deschiderea faţă de alte confesiuni, în cadrul mişcării ecumenice.

Agenţia de Dezvoltare, Refacere şi Ajutor (ADRA) România este unul dintre veteranii luptei împotriva abuzului domestic. Experienţa oganizaţiei este, în consecinţă, exemplară.

„Cuvintele sunt, cu siguranţă, cel mai puternic medicament folosit de omenire.” (Rudyard Kipling)

Articolul 24 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului completează articolul anterior al Declaraţiei (care recunoaște dreptul la muncă și la condiţii echitabile de muncă), enunţând că „orice persoană are dreptul la odihnă și la timp liber, inclusiv la o limitare rezonabilă a timpului de lucru și la concedii periodice plătite”. Este o recunoaștere a faptului...

Dumnezeu știe ce este mai bine pentru noi. S-ar putea să nu aleagă calea cea mai directă sau cea mai simplă, dar El ne oferă tot ce avem nevoie pentru a merge pe urmele Lui. Putem avea încredere să lăsăm pe mâna Lui călătoria și destinaţia noastră.

Dezbaterea publică privind predarea religiei în școli, accelerată în ultimele zile de apropierea termenului până la care părinţii pot depune cererea de înscriere a elevilor la ora de religie, a scos la iveală riscuri pe care actualul sistem de învăţământ nu pare nicicum pregătit să le depășească.

„Orice fiinţă umană, dacă își propune, poate să fie sculptorul propriului său creier.” (Santiago Ramon y Cajal, neurolog, laureat al Premiului Nobel în 1906)

Învierea lui Hristos este evenimentul care oferă adevărata speranţă istoriei omenirii și naturii afectate de păcat.[1]

Anul 2017 a fost, sub numeroase aspecte, o notă de plată. Deciziile vechi și-au cerut tributul sub forma unor consecinţe pe care le-am trăit cu toţii la comun, fie că ne-au afectat direct, fie indirect. Mai jos sunt, în ordine crescătoare, cele mai importante rotiţe care au făcut lumea religioasă să se învârtă, în anul...

Conceptele de libertate și diversitate religioasă din Statele Unite își au rădăcinile în mișcarea de reformă din Anglia, fiind transmise în cadrul procesului de colonizare britanică a Americii.

Ceea ce îmi place cel mai mult la Iisus este maniera personală, profund individualizată, în care Se raportează la cei din jur. Felul în care manifestă disponibilitate, interes autentic și respect în fiecare interacţiune.

Considerăm ceea ce fac ei demn de milă sau de dispreţ. Îi vedem căutând prin gunoaie, adunând plastic sau aluminiu în saci. Ne întrebăm poate cât costă efortul lor sau dacă îi ajută măcar să trăiască. Fără să ne dăm seama că fac parte dintre cei 15 milioane de oameni care, la nivel mondial, transformă...

Un articol din The New Yorker[1] ne explică de ce nu ne schimbăm convingerile, nici chiar în faţa evidenţelor contrare.