Revista

Dacă există o răscruce de unde pornesc atât drumul credinţei, cât și cel al îndoielii sau al necredinţei în Dumnezeu, atunci aceasta este rugăciunea. Această...

Evoluţia teistă nu reprezintă soluţia pentru aparentele conflicte dintre interpretările biblice și cele știinţifice ale originii vieţii. Iată de ce.

Era o zi obișnuită de vineri. Eram presat de timp și grăbit să-mi rezolv o serie de treburi care nu mai suportau amânare. Știam că trebuia să ajung la un magazin pentru a achiziţiona un produs „vital”. Alergam haotic printre rafturi căutând produsul, doar ca să-mi adâncesc frustrarea masculină că nu sunt în stare să...

Isaac și Rebeca, două personaje biblice, au avut probleme în relaţia lor de căsătorie. Iniţial, nu au putut avea copii. Apoi, sarcina a fost foarte grea, ceea ce i-a afectat destul de mult. Suficient de mult cât să nu știe ce să mai facă. Bănuiesc că au avut tot felul de discuţii cu privire la...

„Ni se tot spune că religia, indiferent de imperfecţiunile ei, măcar insuflă moralitate. Există dovezi concludente, de oriunde, că se întâmplă contrariul, de fapt, credinţa determinându-i pe oameni să fie mai răi, mai egoiști și, poate mai presus de toate, mai proști.” (Cristopher Hitchens)

Studiile arată că majoritatea oamenilor trăiesc cel puţin o dată în viaţă o experienţă traumatică, fie ea de natură fizică sau psihologică.

Cum recunoaștem încălcarea demnităţii și cum ne afectează ea în viaţa de zi cu zi?

Nelson Mandela, unul dintre cei mai emblematici luptători împotriva apartheidului (regimul de segregare rasială impus de guvernul alb minoritar din Africa de Sud), a petrecut 27 de ani în închisoare din cauza luptei sale pentru demnitate, egalitate și dreptate.

Atunci când încercăm să-i înţelegem pe semenii noștri, să pricepem cum au gândit, de ce au luat anumite decizii, cu ce scop au acţionat într-un anumit fel, ne vine în minte un cunoscut îndemn din înţelepciunea populară: să te pui în locul lor.

Marea Reformă nu a fost o simplă schismă în interiorul creștinismului occidental, nu a fost doar o mișcare religioasă și politică, deși toate acestea sunt descrieri corecte, complementare. Reforma protestantă, cu spiritul și principiile ei specifice, a fost înainte de toate o întoarcere la adevăratele surse și valori ale creștinismului – o tentativă de restaurare.

„Cel ce experimentează se aseamănă cu un vânător care nu aşteaptă ca vânatul să-i apară în bătaia puştii, ci caută să stârnească vânatul prin hăitaşi.” (Francis Bacon, filosof englez din secolul al XVII-lea)

Este crucial să conștientizăm că, deși cuvintele pot fi seducătoare și magnetice, ele pot, de asemenea, să ne așeze în cale un pericol major,...

În practică, oamenii se acuză des de comiterea unor sofisme și de multe ori acuzaţia este falsă. O asemenea acuzaţie poate fi lansată de cineva care nu înţelege bine ce sunt și cum funcţionează erorile de gândire sau de o persoană manipulatoare, care profită tocmai de ignoranţa persoanelor din prima categorie.

Statele naţiuni își văd ameninţată securitatea și identitatea și reacţionează. Sunt temătoare, neliniștite, nu mai au pace.

Binomul toxic al revoltei și depresiei din viaţa adolescenţilor se transformă într-una dintre cele mai mari provocări pentru părinţi.

Catastrofe naturale, criză financiară, pandemii, războaie şi tulburări sociale - toate lovind societatea într-o succesiune din ce în ce mai rapidă - ne conştientizează de vulnerabilitatea noastră.

Cu ani în urmă, am căutat să răspund într-un editorial ST la întrebarea: „Cât să crezi din ceea ce citești?” În ultimul timp, mă încearcă tot mai des o altă întrebare: „Cât din ceea ce credem am citit?”

Mult mai cumplită decât persecuţiile, ideologiile şi păgânismul militant la un loc ar putea fi forţa ascunsă în spatele expresiei aparent inofensive: „Nu ai nevoie de Dumnezeu!”

De la poveștile televizate până la experienţele personale, trăim într-o lume în care sinceritatea pare un bun din ce în ce mai rar, iar suspiciunea și scepticismul devin scuturi de protecţie.

Teoriile conspiraţiei și știrile false nu sunt unul și același lucru, deși cele două categorii au multe în comun.

Chiar dacă nu am fost în Eden, dorul de inocenţă ne atrage înapoi la vremea în care încă nu mușcaserăm din fructul oprit.